Una dintre întrebările pe care le aud cel mai des este: „Cine pierde cel mai mult în urma unui divorț?”
Este o întrebare firească. Divorțul poate presupune împărțirea locuinței, a economiilor, pensiilor, afacerilor și datoriilor, precum și evaluarea veniturilor viitoare. Multe persoane încep acest proces temându-se că vor rămâne într-o situație financiară mult mai dificilă decât fostul partener.
În Anglia și Țara Galilor, răspunsul nu este însă atât de simplu pe cât s-ar putea crede. Nu există o regulă juridică potrivit căreia unul dintre soți primește automat mai mult decât celălalt. De asemenea, nu există un câștigător și un perdant prestabilit.
În realitate, persoana care consideră că „a pierdut cel mai mult” este adesea cea ale cărei așteptări se află cel mai departe de soluția pe care instanța o apreciază ca fiind echitabilă. Echitatea este obiectivul pe care instanța trebuie să încerce să îl atingă.
Cadrul juridic
Pretențiile financiare formulate în cadrul divorțului sunt reglementate în principal de Matrimonial Causes Act 1973, legea care stabilește modul în care instanțele din Anglia și Țara Galilor soluționează aspectele financiare după divorț.
Atunci când decide cum trebuie împărțite bunurile și resursele financiare, instanța analizează mai mulți factori, printre care:
- bunăstarea și nevoile copiilor;
- veniturile și capacitatea de câștig a fiecărui soț;
- nevoile și obligațiile financiare ale părților;
- vârsta și starea lor de sănătate;
- durata căsătoriei;
- contribuțiile fiecăruia la familie;
- nivelul de trai avut în timpul căsătoriei.
Instanța urmărește obținerea unei soluții echitabile, nu aplicarea automată a unei împărțiri matematice. Deși numeroase cauze se finalizează prin împărțirea în mod egal a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, rezultatul depinde întotdeauna de circumstanțele concrete.
Percepția generală
Multe persoane consideră că soțul cu venitul mai mare pierde cel mai mult în urma divorțului, deoarece poate fi obligat să împartă bunurile și drepturile de pensie sau să plătească pensie de întreținere fostului soț.
Alții susțin că persoana cu venitul mai redus pierde mai mult, deoarece este posibil să fi renunțat la carieră, la venituri și la contribuțiile pentru pensie pentru a îngriji copiii. După separare, aceasta se poate afla într-o situație financiară vulnerabilă.
În realitate, ambele perspective simplifică excesiv problema.
Instanța de familie nu stabilește care dintre soți merită să câștige. Rolul său este să analizeze nevoile părților, să țină cont, atunci când este cazul, de dezavantajele economice reale și să împartă în mod echitabil bunurile matrimoniale.
Persoanele cu venituri mai mari consideră adesea că pierd mai mult
În multe căsnicii, unul dintre soți generează cea mai mare parte a veniturilor familiei.
Atunci când în timpul căsătoriei au fost acumulate bunuri de valoare, persoana cu venitul mai mare poate considera că pierde mai mult deoarece:
- a obținut cea mai mare parte a veniturilor;
- păstrează mai puțin din averea familiei decât se aștepta;
- poate avea obligații periodice de întreținere;
- poate fi obligată să împartă drepturi de pensie acumulate pe parcursul mai multor ani.
Cu toate acestea, legea recunoaște, în general, că atât contribuțiile financiare, cât și cele nefinanciare au valoare egală.
Un soț care a îngrijit copiii, s-a ocupat de gospodărie și a sprijinit familia nu este considerat că a contribuit mai puțin doar pentru că a obținut venituri mai mici.
Prin urmare, persoana cu venitul mai mare poate primi semnificativ mai puțin decât anticipase, fără ca soluția să fie neapărat inechitabilă.
Persoanele cu venituri mai mici se pot confrunta cu dificultăți financiare pe termen lung
Pe de altă parte, soțul aflat într-o poziție financiară mai slabă se confruntă adesea cu dificultăți care continuă mult timp după finalizarea divorțului.
Acestea pot include:
- revenirea pe piața muncii după o pauză profesională;
- refacerea contribuțiilor și economiilor pentru pensie;
- asigurarea unei locuințe cu un buget mai redus;
- gestionarea responsabilităților privind îngrijirea copiilor;
- adaptarea la un nivel de trai mai scăzut.
Chiar și atunci când bunurile sunt împărțite echitabil, este posibil ca resursele disponibile să nu fie suficiente pentru ca ambii foști soți să își mențină stilul de viață avut în timpul căsătoriei.
În practică, ambele persoane pot ajunge într-o situație financiară mai dificilă, deoarece veniturile și bunurile care susțineau anterior o singură gospodărie trebuie să susțină două.
Ce se întâmplă atunci când există copii?
Atunci când sunt implicați copii, situația devine și mai complexă.
Părintele care se ocupă în principal de îngrijirea zilnică a copiilor poate primi o parte mai mare din anumite bunuri, deoarece instanța trebuie să acorde prioritate nevoilor de locuire și bunăstării copiilor.
Uneori, acest lucru poate crea impresia că unul dintre părinți a „câștigat” din punct de vedere financiar.
În realitate, părintele respectiv suportă frecvent cheltuieli și responsabilități continue legate de creșterea copiilor. În același timp, celălalt părinte poate plăti pensie de întreținere pentru copii, pe lângă propriile cheltuieli de locuire și trai.
De cele mai multe ori, ambii părinți se confruntă cu presiuni financiare după separare.
Cine pierde, în realitate, cel mai mult?
Din punct de vedere juridic, răspunsul este, de regulă, că niciunul dintre soți nu poate fi considerat în mod general partea care pierde.
Instanța de familie nu favorizează niciunul dintre soți. Rolul său este de a ajunge la o soluție echitabilă, pe baza situației concrete a familiei.
În practică, cea mai mare pierdere financiară este adesea resimțită de familie în ansamblu.
Bunurile și veniturile care susțineau anterior o singură gospodărie trebuie acum să susțină două. Costurile juridice pot reduce resursele disponibile. Cheltuielile cu locuința cresc, iar veniturile trebuie repartizate între mai multe obligații.
Pentru multe familii, această realitate economică este mai importantă decât discuția despre care dintre soți pierde cel mai mult.
O precizare importantă
Fiecare caz este diferit.
O căsnicie de scurtă durată, fără copii, poate conduce la un rezultat foarte diferit față de o căsnicie de lungă durată, în care unul dintre soți a renunțat la carieră pentru a îngriji familia.
De asemenea, cauzele care implică afaceri, bunuri moștenite, structuri de tip trust, proprietăți agricole sau pensii cu o valoare considerabilă pot ridica probleme complexe și necesită asistență juridică de specialitate.
Afirmațiile generale precum „bărbații pierd întotdeauna” sau „femeile pierd întotdeauna” rareori se confirmă în urma unei analize juridice detaliate.
Pe ce ar trebui să se concentreze soții care divorțează?
În loc să întrebe cine pierde cel mai mult, o întrebare mai utilă este:
„Ce soluție ar putea fi considerată echitabilă în situația mea?”
Identificarea bunurilor și resurselor disponibile, evaluarea nevoilor viitoare, obținerea unor evaluări corecte și solicitarea din timp a unei consultații juridice sunt mult mai utile decât presupunerile generale despre rezultatul unui divorț.
O planificare atentă și negocierile purtate într-un mod rezonabil pot reduce conflictul și pot proteja o parte mai mare din resursele ambilor soți.
Concluzia principală
Nu există un răspuns universal la întrebarea cine pierde cel mai mult în urma divorțului în Anglia și Țara Galilor. Legea nu pornește de la premisa că unul dintre soți trebuie să rămână într-o situație mai dificilă după încetarea căsătoriei.
Instanța de familie urmărește obținerea unei soluții echitabile, ținând cont de resursele, nevoile și contribuțiile părților, precum și de bunăstarea copiilor.
Deși, în anumite cazuri, unul dintre soți poate considera că a făcut sacrificii mai mari, impactul financiar cel mai important este adesea resimțit de întreaga familie. Aceleași resurse trebuie împărțite pentru a susține două vieți separate.
Considerații finale
Dacă vă confruntați cu un divorț și sunteți preocupat de ceea ce ați putea câștiga sau pierde din punct de vedere financiar, este important să obțineți consultanță juridică adaptată situației dumneavoastră. Nu este recomandat să vă bazați exclusiv pe presupuneri generale sau pe informații generate de inteligența artificială.
IMD Solicitors oferă asistență juridică persoanelor din Anglia și Țara Galilor în toate aspectele privind soluționarea situației financiare după divorț.
Echipa noastră ajută clienții să își înțeleagă drepturile, să evalueze rezultatele posibile și să identifice soluții practice și echitabile pentru viitor.
Acest articol este destinat doar pentru a oferi informații generale și nu constituie consiliere juridică sau profesională. Vă rugăm să rețineți este posibil ca legea să se fi schimbat de la publicarea acestui articol.
