Cea mai importantă modificare adusă în 50 de ani legislației privind divorțul a intrat în vigoare în Anglia și Țara Galilor pe 6 aprilie 2022, prin introducerea divorțului fără motivare. Până acum, avocații dreptului familiei încercau să reducă tensiunile apărute în cadrul procedurilor acerbe încurajându-și clienții să adopte o abordare mai împăciuitoare sau dând, în cererile de divorț, exemple inofensive de comportament irațional.
După divorțul soților Owens, în cadrul căruia exemplele despre comportamentul soțului reclamant au fost considerate neserioase de instanța de judecată, a urmat o perioadă intensă în care avocații și-au încurajat clienții să exagereze exemplele date despre ce înseamnă un comportament irațional, pentru a evita astfel de situații neplăcute.
De-a lungul anilor, propunerile de adoptare a unui sistem de divorț fără motivare au fost în mod repetat analizate de guverne succesive, care au preferat să rămână la starea de până atunci. Cu toate acestea, după cazul soților Owens din 2018, Curtea Supremă a cerut Parlamentului să intervină și să regândească legislația. Cum rămâne însă cu alte jurisdicții? Sunt Anglia și Țara Galilor fruntașe în cursa divorțurilor fără motivare?
Malta, China, Canada și Australia sunt doar câteva din țările în care divorțurile fără motivare fac parte din sistemul juridic. California, de exemplu, a fost primul stat american care a permis divorțul fără motivare, prevăzut de lege începând din 1970. Aici, înainte de introducerea divorțurilor fără motivare, soții puteau să aducă ușor – și chiar aduceau – acuzații false cu privire la motivul divorțului. Soțul care aducea astfel de acuzații putea să câștige apoi un avantaj financiar, în timp ce soțul pe nedrept acuzat era pedepsit financiar și rămânea cu reputația pătată. Introducerea divorțului fără motivare a adus soții pe picior de egalitate și le-a permis acestora să țină pentru ei motivul divorțului.
Din cele 50 de state americane, 17 permit divorțurile fără motivare, iar în cele 33 rămase, soții pot solicita divorțul fără motivare sau pot alege să împartă vina, motive pentru care sunt diferențe între state.
Ceea ce reiese clar în aceste jurisdicții este faptul că s-a produs o distanțare de statul de drept, ca decident al dizolvării sau nedizolvării unei căsătorii, și o apropiere de conceptul de căsătorie ca parteneriat bazat pe consimțământ. Prin urmare, dacă una dintre părțile căsătoriei își retrage consimțământul, aceasta trebuie să se încheie. În termeni legali, este o mișcare practică spre o abordare administrativă lipsită sau cu prea puțină validare a unor standarde extrinseci, cum ar fi vina.
În Germania, Colorado și California, cererile de divorț sunt considerate dovada irefutabilă a destrămării căsătoriei. Cu toate acestea, este încă posibil să se conteste divorțul pe motive de lipsă de jurisdicție, valabilitate a căsătoriei, pe motive de fraudă/constrângere și de conformitate procedurală. Astfel de contestări nu au legătură cu existența motivelor de divorț, ci cu faptul că nu există căsătorie de dizolvat sau că instanța nu are dreptul să o dizolve.
În Spania, Suedia și Finlanda, pârâții pot indica informal faptul că se opun cererii de divorț prin felul în care completează formularele, cu toate că acest lucru nu are decât un efect simbolic.
Niciuna dintre acestea nu are prevederi specifice prin care să li se permită pârâților să-și declare dorința de a rămâne căsătoriți.
Divorțurile fără motivare există în Franța din anii ‘70 și reprezintă cea mai populară opțiune de divorț (peste jumătate, conform statisticilor oficiale). Cu toate aceastea, Franța a mers și mai departe decât au făcut-o Anglia și Țara Galilor și, în 2016, a legiferat opțiunea ca, în cazurile în care niciuna dintre părți nu se opune, cuplurile să nu mai trebuiască să aibă vreo înfățișare sau să implice instanța de judecată în vreun fel. Mai degrabă, cuplul, împreună cu consilierii juridici ai celor doi, întocmesc un acord, care apoi este aprobat de notar.
În ciuda unor suprapuneri parțiale ale diferitelor sisteme juridice, există mai multe motive pentru care țări precum Australia, Canada, Franța și o parte din Statele Unite, nu sunt la fel de dorit pentru începerea acțiunilor de divorț cu anumite persoane cum este Regatul Unit. Londra atrage prin reputația sa mondială în acordarea de compensații bănești generoase soțului mai puțin potent financiar, în mod predominant femeilor. În mod obișnuit, compensațiile acordate de alte jurisdicții au tendința să fie mai limitate. Judecătorii din Anglia și Țara Galilor sunt foarte generoși când decid cum să se împartă bunurile matrimoniale.
Promptitudinea începerii acțiunii de divorț în țara preferată este esențială, deoarece este dificilă mutarea procedurilor într-o altă jurisdicție după începerea acestora. Clienții mai înstăriți, cu situații financiare complexe și care au legături cu cel puțin două țări diferite, deseori au mai multe opțiuni cu privire la locul în care să divorțeze. O persoană care trăiește în Germania, de exemplu, dar care s-a născut în Regatul Unit și lucrează din Franța poate depune cerere de divorț în oricare din aceste state.
Cu toate acestea, există și capcane. În majoritatea statelor europene, printre condițiile impuse pentru a putea depune cerere de divorț se numără aceea de a fi fost prezent(ă) fizic în respectiva țară o anumită perioadă de timp, înainte de a începe acțiunea. Chiar dacă unul dintre soți depune cerere de divorț într-o anume jurisdicție, nu înseamnă neapărat că divorțul va fi soluționat acolo. În cazul divorțurilor fără motivare, chestiunea jurisdicției este un motiv pentru care cererea de divorț poate fi contestată și nu este un lucru rar în rândul soților care nu-și doresc să divorțeze în Anglia sau Țara Galilor.
Avocați în Regatul Unit, specializați în legislația divorțurilor internaționale
Echipa noastră de avocați specializați în dreptul familiei se ocupă de cazuri cu elemente internaționale, în special divorțuri transfrontaliere cu proceduri legale în Regatul Unit, în cadrul cărora una dintre părți poate avea o legătură internațională. Poate că sunteți cetățean francez sau german care locuiește în Anglia și vă gândiți să divorțați în Regatul Unit sau ați primit înștiințare de la o instanță din Regatul Unit; vă recomandăm să solicitați consiliere juridică cât mai repede posibil și să discutați cu membrii echipei noastre de avocați de succes, specializați în dreptul familiei, sunând la numărul 0330 159 6497 sau solicitând să fiți sunat(ă).
Acest articol este destinat doar pentru a oferi informații generale și nu constituie consiliere juridică sau profesională. Vă rugăm să rețineți este posibil ca legea să se fi schimbat de la publicarea acestui articol.
F v F - Am reprezentat un soț german într-un caz complex centrat pe despăgubiri pecuniare. Acesta a decis să apeleze la IMD Solicitors după ce și-a pierdut încrederea în avocații săi anteriori și a pierdut speranța că va putea obține despăgubiri substanțiale în urma procedurii judiciare. Activele din acest dosar se aflau în Marea Britanie (inclusiv o companie cu o valoare de aproximativ 15 milioane de lire sterline), Gibraltar, Spania, Dubai și Polonia. Valoarea totală a activelor a fost de aproximativ 25 de milioane de lire sterline. Accesul soțului la bunurile matrimoniale a fost tăiat, acesta pierzând controlul asupra companiei înființate inițial de familia sa. Dosarul a presupus apelul la mai mulți experți din diverse domenii (evaluări de întreprinderi, rapoarte privind impozitul pe câștigurile de capital, probleme legate de executarea hotărârilor judecătorești în jurisdicții străine) și soluționarea diferitelor cereri, inclusiv a cererilor de înghețare a activelor, de oprire a dispunerii de active, de conexare a cauzelor și a problemelor de conduită. Cazul s-a încheiat cu o împărțire egală a bunurilor, iar rezultatul a depășit așteptările clientului
L v L - Serviciile noastre au fost contractate într-o cauză complexă, cu un element de extraneitate, referitoare la minori de către o mamă căreia i s-a cerut, în temeiul ordinelor emise de instanțe din Marea Britanie, să-și aducă copilul înapoi în Marea Britanie. Mama a călătorit cu copilul în Polonia și, în urma respingerii cererii de prelungire a șederii sale acolo în august 2017, a decis să nu se întoarcă în Marea Britanie, deoarece copilul a mărturisit că a suferit abuzuri sexuale din partea bunicului și a tatălui. În septembrie 2018, instanța poloneză a respins cererea de înapoiere a minorului formulată de tată în baza Convenției de la Haga, în temeiul articolului 13 litera (b), decizie pe care tatăl a atacat-o printr-un recurs. În martie 2019, tatăl a solicitat Înaltei Curți din Marea Britanie să emită o hotărâre pentru înapoierea minorului, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 11 alineatele (6)-(8) din Regulamentul Bruxelles IIA. Fără a lua în considerare cererea respinsă depusă de tată în temeiul Convenției de la Haga în Polonia, instanța din Marea Britanie a dispus înapoierea minorului. Articolul 11 nu permite instanței din țara din care se înapoiază minorul prea multă libertate de acțiune. Mama a apelat la IMD Solicitors pentru a depune o cerere de anulare a ordinelor instanței britanice de înapoiere a minorului. Datorită eforturilor noastre, cererea a fost aprobată. Din cunoștințele noastre, nu multe cereri de înapoiere a minorului au avut succes în Marea Britanie în temeiul articolului 11 și, în consecință, nu au fost depuse cereri de anulare a unor astfel de hotărâri (așa cum am făcut noi). În prezent, așteptăm decizia privind o altă cerere de transfer de competență către instanțele poloneze, unde locuiesc mama și copilul.
G v P - Reprezentăm o mamă de naționalitate spaniolă, ajutând-o cu depunerea unei cereri urgente pentru o Decizie privind custodia și vizitarea copilului și o Decizie specială, depuse pentru a solicita relocarea copilului în Spania, după înapoierea copilului în Marea Britanie, ca urmare a faptului că mama a pierdut procedura în baza Convenției de la Haga în Spania. Mama a solicitat emiterea unei decizii de relocare a copilului înapoi în Spania și a unei decizii provizorii privind custodia și vizitarea copilului pentru a asigura contactul cu copilul până la pronunțarea hotărârii definitive. Am argumentat cu succes că, indiferent de înapoierea copilului în Marea Britanie în temeiul Convenției de la Haga, mamei ar trebui să i se permită vizite nesupravegheate cu copilul peste noapte. Ne-am bucurat că am reușit să asigurăm contactul mamei cu copilul de Crăciun, iar mama a declarat că a fost cel mai frumos cadou de Crăciun pe care și l-ar fi putut dori. Cererea de relocare este încă pe rol.
S v V - În prezent, reprezentăm tatăl în cadrul unei proceduri privind custodia și vizitarea copilului inițiată de mamă în legătură cu modificarea unei hotărâri judecătorești emise în Marea Britanie și pronunțate în urma mai multor proceduri internaționale. Tatăl este un cetățean italian care a locuit în Franța în ultimii 20 de ani, iar mama este cetățean lituanian. Copilul are acum 11 ani, iar procedurile privind minorul au fost pe rol în diferite jurisdicții în cea mai mare parte a vieții acestuia. Procedura de divorț contestată, inclusiv procedura referitoare la custodia și vizitarea copilului, a avut loc la Monaco. Instanța și autoritățile franceze au fost, de asemenea, implicate și diverse proceduri au fost pe rol între părți începând cu 2013 în Franța și Monaco. Divorțul părților a fost pronunțat la Monaco. În decembrie 2020, mama a depus o cerere de relocare în Anglia cu copilul, relocarea având loc în iunie 2021. Ca urmare a relocării, mama a depus o cerere de emitere a unei decizii privind custodia și vizitarea copilului, pentru a înregistra hotărârea judecătorească din Monaco și pentru a o modifica în ceea ce privește contactul dintre tată și copil. Din cauza acuzațiilor reciproce lansate de părți și a elementului de extraneitate, în acest caz au fost implicate diverse autorități și instanțe. În prezent, procedurile din Anglia se află în stadii incipiente, dar instanța a desemnat un tutore. În acest moment, se așteaptă rezultatul investigațiilor autorităților locale, iar cererea de relocare înapoi în Monaco urmează să fie analizată de către tată.
P v P - Am reprezentat un soț pârât într-o procedură referitoare la despăgubiri pecuniare din Marea Britanie. Părțile aveau diverse active în Marea Britanie și în România, care constau în principal într-un portofoliu de proprietăți, dar soția a semnalat problemele de conduită din cauza unei companii deținute de soț și asupra căreia pierduse controlul și a acuzațiilor sale de delapidare a activelor. Valoarea activelor, cu excepția companiei, era de aproximativ 3 milioane de lire sterline.
K v K - Reprezentăm o soție poloneză în cadrul unei proceduri referitoare la despăgubiri pecuniare. Complexitatea cauzei provine în principal dintr-o dispută între părți cu privire la un teren din Polonia, a cărui valoare a fost inițial contestată, dar care a fost ulterior evaluată de un expert comun la aproximativ o jumătate de milion de lire sterline. Valoarea totală a activelor în acest caz este estimată la peste un milion de lire sterline. Terenul din Polonia face obiectul unui contract cu o terță parte și este închiriat ca fermă fotovoltaică. Divizarea terenului pentru a obține o împărțire egală a activelor este complexă din cauza contractului în vigoare și a planurilor de utilizare viitoare a terenului. Deși, în prezent, părțile așteaptă o audiere finală, reprezentanții legali ai ambelor părți depun eforturi pentru a soluționa litigiul apelând la o soluție alternativă.
R v O - Ne-am oferit serviciile pro bono și am colaborat cu o firmă de avocatură din Polonia pentru a ne asigura că o mamă din Costa Rica își recapătă dreptul de vizită pentru copilul ei. Singurul copil al mamei a fost răpit din Marea Britanie în 2014. Mama a avut câștig de cauză în cazul răpirii, iar tribunalele familiale din Marea Britanie au dispus înapoierea copilului. Hotărârile au fost recunoscute în Polonia, însă, din păcate, din cauza diverselor probleme legate de statutul de imigrant al mamei și a întârzierilor instanțelor din Polonia, hotărârile nu au fost executate. Mama se confrunta cu expulzarea din Marea Britanie și cu perspectiva de a nu-și mai vedea niciodată copilul. Am corespondat cu diverse instanțe din Polonia care se ocupă de dosare de răpiri internaționale și am decis că trebuie depusă o cerere de contact, în loc de inițierea unor noi proceduri pentru executarea hotărârilor judecătorești emise anterior, deoarece mama nu și-a văzut copilul de aproximativ 7 ani. În același timp, am rezolvat problema șederii mamei în Marea Britanie, depunând o cerere de prelungire a șederii sale în afara normelor de imigrare, cerere care a fost și aprobată. În prezent, primim în mod regulat fotografii săptămânale de la mamă cu fiica ei, deoarece acestea se bucură de contact față în față. Am ajutat la obținerea unui ordin emis de instanțele poloneze care dispunea ca mama să-și vadă copilul în mod regulat în persoană, deși, atunci când ne-a contactat, aceasta se confrunta cu perspectiva de a nu-și mai vedea niciodată copilul și de a fi deportată în Costa Rica.
ai o problemă juridică
pe care trebuie să o
rezolvi?
0330 159 6497
Luni - Vineri: 9am -5:30pm
Vorbește cu noi astăzi 
CONTACTATI-NE AZI