Atunci când un cuplu sau unul dintre soți își dă seama că mariajul nu mai merge, se confruntă cu dileme nenumărate cu privire la pașii pe care trebuie să-i urmeze pentru a se împăca cu faptul că relația s-a sfârșit și pentru a merge mai departe.
Despărțirea nu este niciodată ușoară, indiferent de circumstanțe. Aceasta presupune nu doar sentimentele cuplului, ci și aspectele practice ale vieții cotidiene, cum ar fi unde vor locui, cum se vor împărți bunurile și cum să se descurce fără ajutorul sau sprijinul financiar al celuilalt și să-și satisfacă toate nevoile. Lucrurile devin și mai dificile atunci când sunt implicați copiii familiei, iar cuplul trebuie să încerce să găsească o modalitate de a-și controla propriile sentimente și de a coopera în interesul suprem al copiilor.
Dacă dumneavoastră sau soțul/soția (sau ambii) sunteți de naționalitate italiană, dar locuiți în Anglia sau Țara Galilor de 6 sau 12 luni, puteți divorța în instanțele englezești.
Dar care sunt deosebirile dintre introducerea unei cerei de „divorț englezesc” și introducerea unei cerei de „divorț italienesc”?
Cea mai importantă deosebire este că, în timp ce în Italia pentru acordarea divorțului, trebuie să fi fost separați legal timp de 6 luni (în cazul în care separarea a fost solicitată în comun și nu aveți copii sub vârsta de 18 ani) sau 12 luni (în cazul în care separarea a fost contestată sau aveți copii sub vârsta de 18 ani), în Anglia puteți solicita direct acordarea divorțului.
O altă deosebire fundamentală este aceea că, în timp ce în Italia procedura de divorț (în comun sau contestată) include toate aspectele legate de destrămarea căsătoriei, cum ar fi dizolvarea căsătoriei, chestiuni financiare și chestiuni legate de copii, în Anglia, aceste proceduri sunt separate.
Pentru a clarifica chestiunea, în Italia sentința sau acordul de „divorț” va include nu numai decizia de dizolvare a căsătoriei, ci și decizia cu privire la întreținerea soțului/soției și a copiilor, eventuale dispoziții cu privire la locuința familiei, dar și toate detaliile cu privire la custodia și vizitarea copiilor.
În Anglia, cererea de divorț nu va include probleme legate de finanțe sau de copii, conducând doar la dispunerea mai întâi a unui ordin condiționat, iar ulterior a unui ordin final, care pronunță desfacerea căsătoriei. Problemele financiare și legate de copii trebuie tratate separat.
Deși acest proces poate părea mai lung, nu este așa, deoarece procedurile legale din Anglia sunt în prezent mult mai rapide decât procedurile legale din Italia. Acțiunea de divorț și acțiunile legate de problemele financiare și de cele legate de copii (dacă este necesar) pot fi demarate împreună. Termenul de obținere a unui ordin condiționat (primul pas al divorțului) este între 6 și 7 luni. Dacă dumneavoastră și soțul/soția dumneavoastră cădeți de acord cu privire la finanțe, poate fi depus în instanță un ordin de ajungere la un consens (un document care indică detaliile acordului dumneavoastră), iar problemele conexe pot fi soluționate în același termen. În cazul în care nu cădeți de acord, iar instanța este cea care trebuie să decidă cu privire la împărțirea bunurilor sau la orice probleme referitoare la copiii cuplului, procedurile disputate se soluționează, de obicei, în aproximativ 12 – 18 luni.
Par două lumi diferite? Nu sunt.
Pe 6 aprilie 2022, s-a legiferat în Anglia și Țara Galilor divorțul de comun acord. Singurul motiv pentru o cerere de divorț acum poate fi „deteriorarea ireparabilă a raporturilor dintre soți”, ceea ce înseamnă că părțile pot solicita acum divorțul fără să fie obligate să includă motivul destrămării relației. Puteți solicita divorțul inclusiv pentru simplul motiv că relațiile dintre dumneavoastră s-au răcit.
Nu numai că nu este necesar să indicați motivul specific al destrămării căsătoriei, dar acest lucru devine și imposibil, din punct de vedere legal, de realizat. Noul sistem a eliminat orice posibilitate ca soții să se învinovățească reciproc pentru divorț.
Din acest punct de vedere, ambele sisteme sunt similare, deoarece legislația italiană permite invocarea „vinei” celuilalt soț doar în timpul procedurii de separare, nu și în timpul divorțului.
Eliminarea posibilității de învinovățire reciprocă pentru divorț ajută la reducerea conflictului dintre părți, accelerează procesul și creează mai multe posibilități de a negocia toate celelalte aspecte (indiferent că este vorba despre probleme legate de bunuri sau de copii).
O altă asemănare este faptul că, la fel ca în Italia, singurul motiv pe baza căruia se poate disputa divorțul (doar la nivel de dizolvare a căsătoriei) este jurisdicția.
Conform explicațiilor anterioare, procedurile de divorț din Italia includ și chestiuni financiare și legate de copii. Din acest motiv, atunci când acestea sunt disputate sau includ chestiuni complicate datorate unui număr mare de bunuri sau unor conflicte semnificative legate de copii, părțile pot solicita dispunerea unui ordin final parțial în ceea ce privește dizolvarea căsătoriei. Dacă acesta este solicitat, ordinul final parțial nu poate fi refuzat de instanță, iar odată acordat, divorțul devine definitiv, iar soții se pot recăsători.
Dacă mariajul dumneavoastră se destramă și vă gândiți să inițiați o acțiune de divorț, fie în Marea Britanie, fie în Italia, IMD Solicitors vă poate consilia cu privire la cel mai bun mod de acțiune și la jurisdicția adecvată.
Acest articol este destinat doar pentru a oferi informații generale și nu constituie consiliere juridică sau profesională. Vă rugăm să rețineți este posibil ca legea să se fi schimbat de la publicarea acestui articol.
F v F - Am reprezentat un soț german într-un caz complex centrat pe despăgubiri pecuniare. Acesta a decis să apeleze la IMD Solicitors după ce și-a pierdut încrederea în avocații săi anteriori și a pierdut speranța că va putea obține despăgubiri substanțiale în urma procedurii judiciare. Activele din acest dosar se aflau în Marea Britanie (inclusiv o companie cu o valoare de aproximativ 15 milioane de lire sterline), Gibraltar, Spania, Dubai și Polonia. Valoarea totală a activelor a fost de aproximativ 25 de milioane de lire sterline. Accesul soțului la bunurile matrimoniale a fost tăiat, acesta pierzând controlul asupra companiei înființate inițial de familia sa. Dosarul a presupus apelul la mai mulți experți din diverse domenii (evaluări de întreprinderi, rapoarte privind impozitul pe câștigurile de capital, probleme legate de executarea hotărârilor judecătorești în jurisdicții străine) și soluționarea diferitelor cereri, inclusiv a cererilor de înghețare a activelor, de oprire a dispunerii de active, de conexare a cauzelor și a problemelor de conduită. Cazul s-a încheiat cu o împărțire egală a bunurilor, iar rezultatul a depășit așteptările clientului
L v L - Serviciile noastre au fost contractate într-o cauză complexă, cu un element de extraneitate, referitoare la minori de către o mamă căreia i s-a cerut, în temeiul ordinelor emise de instanțe din Marea Britanie, să-și aducă copilul înapoi în Marea Britanie. Mama a călătorit cu copilul în Polonia și, în urma respingerii cererii de prelungire a șederii sale acolo în august 2017, a decis să nu se întoarcă în Marea Britanie, deoarece copilul a mărturisit că a suferit abuzuri sexuale din partea bunicului și a tatălui. În septembrie 2018, instanța poloneză a respins cererea de înapoiere a minorului formulată de tată în baza Convenției de la Haga, în temeiul articolului 13 litera (b), decizie pe care tatăl a atacat-o printr-un recurs. În martie 2019, tatăl a solicitat Înaltei Curți din Marea Britanie să emită o hotărâre pentru înapoierea minorului, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 11 alineatele (6)-(8) din Regulamentul Bruxelles IIA. Fără a lua în considerare cererea respinsă depusă de tată în temeiul Convenției de la Haga în Polonia, instanța din Marea Britanie a dispus înapoierea minorului. Articolul 11 nu permite instanței din țara din care se înapoiază minorul prea multă libertate de acțiune. Mama a apelat la IMD Solicitors pentru a depune o cerere de anulare a ordinelor instanței britanice de înapoiere a minorului. Datorită eforturilor noastre, cererea a fost aprobată. Din cunoștințele noastre, nu multe cereri de înapoiere a minorului au avut succes în Marea Britanie în temeiul articolului 11 și, în consecință, nu au fost depuse cereri de anulare a unor astfel de hotărâri (așa cum am făcut noi). În prezent, așteptăm decizia privind o altă cerere de transfer de competență către instanțele poloneze, unde locuiesc mama și copilul.
G v P - Reprezentăm o mamă de naționalitate spaniolă, ajutând-o cu depunerea unei cereri urgente pentru o Decizie privind custodia și vizitarea copilului și o Decizie specială, depuse pentru a solicita relocarea copilului în Spania, după înapoierea copilului în Marea Britanie, ca urmare a faptului că mama a pierdut procedura în baza Convenției de la Haga în Spania. Mama a solicitat emiterea unei decizii de relocare a copilului înapoi în Spania și a unei decizii provizorii privind custodia și vizitarea copilului pentru a asigura contactul cu copilul până la pronunțarea hotărârii definitive. Am argumentat cu succes că, indiferent de înapoierea copilului în Marea Britanie în temeiul Convenției de la Haga, mamei ar trebui să i se permită vizite nesupravegheate cu copilul peste noapte. Ne-am bucurat că am reușit să asigurăm contactul mamei cu copilul de Crăciun, iar mama a declarat că a fost cel mai frumos cadou de Crăciun pe care și l-ar fi putut dori. Cererea de relocare este încă pe rol.
S v V - În prezent, reprezentăm tatăl în cadrul unei proceduri privind custodia și vizitarea copilului inițiată de mamă în legătură cu modificarea unei hotărâri judecătorești emise în Marea Britanie și pronunțate în urma mai multor proceduri internaționale. Tatăl este un cetățean italian care a locuit în Franța în ultimii 20 de ani, iar mama este cetățean lituanian. Copilul are acum 11 ani, iar procedurile privind minorul au fost pe rol în diferite jurisdicții în cea mai mare parte a vieții acestuia. Procedura de divorț contestată, inclusiv procedura referitoare la custodia și vizitarea copilului, a avut loc la Monaco. Instanța și autoritățile franceze au fost, de asemenea, implicate și diverse proceduri au fost pe rol între părți începând cu 2013 în Franța și Monaco. Divorțul părților a fost pronunțat la Monaco. În decembrie 2020, mama a depus o cerere de relocare în Anglia cu copilul, relocarea având loc în iunie 2021. Ca urmare a relocării, mama a depus o cerere de emitere a unei decizii privind custodia și vizitarea copilului, pentru a înregistra hotărârea judecătorească din Monaco și pentru a o modifica în ceea ce privește contactul dintre tată și copil. Din cauza acuzațiilor reciproce lansate de părți și a elementului de extraneitate, în acest caz au fost implicate diverse autorități și instanțe. În prezent, procedurile din Anglia se află în stadii incipiente, dar instanța a desemnat un tutore. În acest moment, se așteaptă rezultatul investigațiilor autorităților locale, iar cererea de relocare înapoi în Monaco urmează să fie analizată de către tată.
P v P - Am reprezentat un soț pârât într-o procedură referitoare la despăgubiri pecuniare din Marea Britanie. Părțile aveau diverse active în Marea Britanie și în România, care constau în principal într-un portofoliu de proprietăți, dar soția a semnalat problemele de conduită din cauza unei companii deținute de soț și asupra căreia pierduse controlul și a acuzațiilor sale de delapidare a activelor. Valoarea activelor, cu excepția companiei, era de aproximativ 3 milioane de lire sterline.
K v K - Reprezentăm o soție poloneză în cadrul unei proceduri referitoare la despăgubiri pecuniare. Complexitatea cauzei provine în principal dintr-o dispută între părți cu privire la un teren din Polonia, a cărui valoare a fost inițial contestată, dar care a fost ulterior evaluată de un expert comun la aproximativ o jumătate de milion de lire sterline. Valoarea totală a activelor în acest caz este estimată la peste un milion de lire sterline. Terenul din Polonia face obiectul unui contract cu o terță parte și este închiriat ca fermă fotovoltaică. Divizarea terenului pentru a obține o împărțire egală a activelor este complexă din cauza contractului în vigoare și a planurilor de utilizare viitoare a terenului. Deși, în prezent, părțile așteaptă o audiere finală, reprezentanții legali ai ambelor părți depun eforturi pentru a soluționa litigiul apelând la o soluție alternativă.
R v O - Ne-am oferit serviciile pro bono și am colaborat cu o firmă de avocatură din Polonia pentru a ne asigura că o mamă din Costa Rica își recapătă dreptul de vizită pentru copilul ei. Singurul copil al mamei a fost răpit din Marea Britanie în 2014. Mama a avut câștig de cauză în cazul răpirii, iar tribunalele familiale din Marea Britanie au dispus înapoierea copilului. Hotărârile au fost recunoscute în Polonia, însă, din păcate, din cauza diverselor probleme legate de statutul de imigrant al mamei și a întârzierilor instanțelor din Polonia, hotărârile nu au fost executate. Mama se confrunta cu expulzarea din Marea Britanie și cu perspectiva de a nu-și mai vedea niciodată copilul. Am corespondat cu diverse instanțe din Polonia care se ocupă de dosare de răpiri internaționale și am decis că trebuie depusă o cerere de contact, în loc de inițierea unor noi proceduri pentru executarea hotărârilor judecătorești emise anterior, deoarece mama nu și-a văzut copilul de aproximativ 7 ani. În același timp, am rezolvat problema șederii mamei în Marea Britanie, depunând o cerere de prelungire a șederii sale în afara normelor de imigrare, cerere care a fost și aprobată. În prezent, primim în mod regulat fotografii săptămânale de la mamă cu fiica ei, deoarece acestea se bucură de contact față în față. Am ajutat la obținerea unui ordin emis de instanțele poloneze care dispunea ca mama să-și vadă copilul în mod regulat în persoană, deși, atunci când ne-a contactat, aceasta se confrunta cu perspectiva de a nu-și mai vedea niciodată copilul și de a fi deportată în Costa Rica.
ai o problemă juridică
pe care trebuie să o
rezolvi?
0330 159 6497
Luni - Vineri: 9am -5:30pm
Vorbește cu noi astăzi 
CONTACTATI-NE AZI