Centrul de consultanță

Ocuparea forței de muncă deghizată - Informații despre IR35
Feb

Bunurile non-matrimoniale și cum pot fi ocrotire acestea

Atunci când un cuplu divorțează, se presupune că împărțirea bunurilor se va face simplu și rapid, fiecare parte primind 50% din orice proprietăți sau fonduri deținute în comun.

In realitate, problema este deseori mai complexă, fiind posibil ca una dintre părți să rămână cu o parte mai mare din orice proprietate, economii, investiții, pensii și valori decât cealaltă, în funcție de foste, actuale și viitoare circumstanțe financiare ale fostului cuplu, alături de natura și valoarea bunurilor comune și personale ale acestora.

Înțelegerea legii divorțului și protejarea bunurilor importante pentru dumneavoastră (fie că este vorba despre o moștenire de familie sau despre o afacere începută în perioada mariajului) pot reprezenta un proces stresant și plin de provocări. Este de maximă importanță, așadar, să apelați la serviciile de reprezentare ale unui avocat specialist, pentru a vă asigura de obținerea unui rezultat favorabil dumneavoastră sau copiilor dumneavoastră.

Există tipuri diferite de bunuri matrimoniale?

Legislația din Anglia și Țara Galilor recunoaște faptul că există două tipuri de bunuri care trebuie luate în considerare în cursul procedurii de divorț: bunuri matrimoniale și bunuri non-matrimoniale.

Pe durata divorțului sau a separării, este important să faceți distincția între aceste tipuri, deoarece aceasta poate face diferența în ceea ce privește aranjamentul dumneavoastră financiar (suma globală sau plata periodică de care beneficiați în momentul pronunțării divorțului.)

Bunuri matrimoniale

Bunurile matrimoniale reprezintă orice bunuri financiare pe care dumneavoastră și/sau soțul/soția le-ați dobândit în timpul căsătoriei (timpul scurs între data căsătoriei și data separării, mai degrabă decât întreaga perioadă a relației.)

Bunurile matrimoniale includ locuința familiei alături de orice planuri de pensie, investiții, economii și posesiuni comune, cum ar fi autovehicule și mobilier achiziționate de fostul cuplu. Nu are importanță cine a efectuat plățile propriu-zise sau cine a acumulat veniturile. Legislația Angliei și Țării Galilor menționează că orice bunuri dobândite în timpul căsătoriei aparțin, de asemenea, soțului sau soției dumneavoastră (care are dreptul la o cotă din acestea, în eventualitatea unui divorț.)

Bunurile matrimoniale pot include, de asemenea, orice proprietate achiziționată înainte de data căsătoriei, dacă a fost cumpărată cu destinația de locuință de familie, sau orice mobilier cumpărat în mod specific pentru o asemenea reședință.

De asemenea, se face referire la bunurile matrimoniale ca „active matrimoniale”, „proprietate matrimonială”, „bunuri de familie” și „proprietate comunitară”.

Bunuri non-matrimoniale

Bunurile non-matrimoniale sunt bunuri financiare dobândite înainte de data căsătoriei (fie ca persoană celibatară fie în timpul coabitării) sau după separare.

Ca și în cazul planurilor de pensii, investițiilor, economiilor și posesiunilor de mare valoare, bunurile non-matrimoniale pot include moșteniri, afaceri de familie și proprietăți achiziționate în numele propriu, mai degrabă decât împreună cu soțul/soția.

Aceste bunuri trebuie să nu fi fost amestecate în timpul căsniciei – de exemplu, o proprietate pe care ați deținut-o ca celibatar să fi fost transferată în proprietate comună după ce ați devenit soț și soție.

De asemenea, se mai face referire la bunurile non-matrimoniale ca „proprietate non-maritală” și „proprietate extra maritală”.

Ce se întâmplă cu bunurile matrimoniale în momentul divorțului cuplului?

Atunci când cuplul divorțează, partenerii trebuie să cadă de acord asupra unui aranjament financiar care să fie echitabil și rezonabil pentru ambele părți. Ca parte a acestui proces, vor exista , normal, dispute cu privire la împărțirea lucrurilor.

Bunurile matrimoniale vor fi divizate, prin natura lor, între soți pe parcursul procedurii de divorț – indiferent cine a câștigat sau a pus la dispoziție banii pentru dobândirea acestora. Totuși, aceasta nu înseamnă că divizarea se va face automat în mod egal. Instanța va lua o hotărâre privind alocarea fondurilor pe baza situației financiare actuale și a celei viitoare probabile a fiecărei părți.

Ce se întâmplă cu bunurile non-matrimoniale atunci când cuplul divorțează?

Situația bunurilor non-matrimoniale se poate dovedi mai complexă decât cea a bunurilor matrimoniale, care sunt automat incluse în aranjamentul dumneavoastră financiar.

Primul pas în procedura de divorț va fi, de regulă, o declarare completă și onestă a situației financiare care să permită identificarea bunurilor cuplului, atât cele matrimoniale cât și cele non-matrimonial.

Pasul următor va fi aprecierea dacă divizarea bunurilor matrimoniale (în regim comun) va acoperi nevoile și obligațiile soțului/soției în momentul divorțului. Dacă nu, este posibil ca unele dintre bunurile dumneavoastră non-matrimoniale să fie incluse, de asemenea, în aranjamentul financiar, astfel ca ambele părți să poată subzista din acel moment înainte. 

Dacă unul dintre soți este, de exemplu, în incapacitatea de a-și găsi un domiciliu adecvat după divorț prin utilizarea exclusiv a resurselor care îi revin din bunurile matrimoniale, i se poate aloca o sumă din proprietatea non-matrimonial, care să facă posibilă asigurarea unei locuințe corespunzătoare.

Este foarte improbabil ca bunurile non-matrimoniale să fie divizate în mod egal între părți. Mai degrabă, partea mai vulnerabilă din punct de vedere financiar va primi o porțiune din acestea, în funcție de necesitate.

Ce anume ia instanța în considerare atunci când decide împărțirea bunurilor matrimoniale și a bunurilor non-matrimoniale?

Instanța va avea în vedere un număr de factori diferiți, atunci când hotărăște modul împărțirii bunurilor matrimoniale și non-matrimoniale între părți.

Acestea includ:

1) Venitul, capacitatea de câștig, proprietăți, investiții şi economii pe care fiecare parte le are sau le va avea în viitorul apropiat.

2) Nevoile financiare, obligații şi responsabilități pe care fiecare parte le are sau le va avea în viitorul apropiat.

3) Standardul de viaţă pe care familia obișnuia să îl aibă înainte de destrămarea căsniciei.

4) Durata căsniciei şi vârsta fiecărei părţi.

5) Orice dizabilitate fizică sau mentală a fiecărei părți.

6) Contribuţia fiecărei părţi, din trecut sau pe care o va avea în viitor la bunăstarea familiei, inclusiv grija față de casă şi de copii.

7) Comportamentul fiecărei părţi, dacă acesta afectează procedurile în orice fel.

Instanţa va avea în vedere toţi aceşti factori şi, în mod echilibrat, va decide cel mai corect mod de împărţire a bunurilor matrimoniale, date fiind circumstanţele celor implicaţi.

Cum pot face ca bunurile non-matrimoniale să fie excluse din aranjamentul financiar?

Este posibil să cereți ca bunurile non-matrimoniale să fie excluse din aranjamentul financiar, dar instanța poate refuza această solicitare, dacă bunul a fost cumva folosit în timpul căsniciei – de exemplu, dacă ați finanțat cumpărarea locuinței familiei dintr-o moștenire personală.

Divorțurile sunt examinate de instanță de la caz la caz, ținând cont de circumstanțele individuale ale ambelor părți implicate.

Ce anume îmi asigură șansa optimă de a-mi proteja bunurile non-matrimoniale dacă divorțez?

Măsura în care bunurile non-matrimoniale pot fi utilizate într-un aranjamentul financiar reprezintă o problemă dificilă și adesea complexă, care necesită considerarea atentă de către instanță.

Unul dintre specialiștii în dreptul familiei ai echipei IMD vă poate consilia și ghida în problematica complexă a împărțirii bunurilor matrimoniale și bunurilor non-matrimoniale și vă va apăra interesele privind soluționarea echitabilă, care să reflecte contribuția dumneavoastră la căsnicie – în termeni de timp și finanțe.

Un contract prenupțial poate proteja proprietatea non-matrimonială?

Un contract prenupțial (întocmit înainte de contractarea căsătoriei) și un contract postnupțial (încheiat în cursul căsniciei) reprezintă ambele moduri pentru potențiala securizare a bunurilor matrimoniale, în cazul destrămării relației.

Deși acest tip de contract nu este obligatoriu, din punct de vedere strict legal, în Anglia și Țara Galilor, Curtea Supremă a decis, în 2010, că aceste contracte prenupțiale trebuie să beneficieze de ponderea cuvenită din partea instanței, cu condiția realizării corecte a pașilor și părțile implicate să apeleze la consultanță juridică specializată independentă.

Așadar, este probabil ca un contract pre- sau postnupțial să fie luat serios în considerare în instanță și să ofere protecție soțului/soției care dorește securizarea bunurilor non-matrimoniale precum proprietatea, moștenirea de familie sau daruri dobândite anterior căsătoriei. 

Procedura de divorț, inclusiv împărțirea bunurilor matrimoniale, poate fi o problemă complexă, generatoare de confuzie și disconfort pentru toți cei implicați.

Contactați-ne Echipa Românească de Avocați în Londra și Manchester

Avocații noștri specializați în divorțuri sunt gata să vă ajute. Pentru a stabili data unei consultații pentru divorț, contactați avocații noștri la numărul de telefon 0330 159 6497 sau lăsați-ne un mesaj pentru a vă contacta noi.


Experţii Noştri – Familie & Copii

Ana Marian
Ana Marian
Avocat Stagiar

Citiți ceea ce spun clienții nostri despre noi aici
★★★★★ 

Acest articol este destinat doar pentru a oferi informații generale și nu constituie consiliere juridică sau profesională. Vă rugăm să rețineți este posibil ca legea să se fi schimbat de la publicarea acestui articol.

Vezi toate articolele

Sunați acum pentru a discuta cazul dumneavoastră:

0330 159 6497
Contact rapid Luni-Vineri 9am- 5.30pm