Advice Centre

Am avut plăcerea de a o asculta de dna Prof. Helen Bedford, dar și pe alții, într-o discuție organizată de 7 Bedford Row Chambers pe tema vaccinurilor și imunizării Covid-19.

La prima vedere există multe motive pentru care numeroase persoane nu se simt confortabil să se vaccineze.  Și asta datorate experienței anterioare, lipsei de informații sigure, credințelor culturale, fricii din alte motive, precum bariera limbii, femei însărcinate sau povești despre cheaguri de sânge cauzate de unul din vaccinuri.

Recunoaștem că este minunat faptul că există un vaccin împotriva Covid-19, și trebuie să îi felicităm pe oamenii de știință și profesioniștii din domeniul medical pentru performanța reușită. Un vaccin este finalizat de obicei în ani.   Aproximativ 50 de milioane de britanici s-au vaccinat, dar țin să vorbesc despre obligativitatea vaccinării și care sunt implicațiile asupra drepturilor omului.

Distribuirea vaccinurilor este o problemă, pentru că trebuie să existe un echilibru între cei care sunt extrem de vulnerabili față de țările și oamenii unde vaccinul nu este pus la dispoziție. Ar trebui introdusă o a treia doză când oamenii din țările sărace nu au avut parte nici măcar de o doză?

Vaccinarea pare să fie singura cale de a scăpa de pandemie, dar există discrepanțe.  Încă de la începutul pandemiei, profesioniștii din domeniul medical au învățat că tratamentul s-a îmbunătățit, adică șanse de supraviețuire.  De exemplu, introducerea dexametazonei, un medicament despre care se spune că ajută anumiți pacienți în faza de recuperare.

Vaccinul sporește șansele de a lupta cu o nouă infecție, care, împreună cu o alimentație și mișcare fizică adecvate, sprijină sistemul imunitar. Însă, vârstnicii și persoanele vulnerabile vor depinde mereu de ceilalți pentru a-și păstra bunăstarea, crescând numărul persoanelor cu comorbidități.

În privința drepturilor omului, vaccinarea ar trebui să devină obligatorie? Vor exista mulți factori obiectivi care vor contesta și multe provocări de ordin juridic.  În prezent nu există vaccinuri obligatorii în Marea Britanie, dar dacă ar fi să devină obligatorii, câte ar fi conforme cu drepturile omului?

Guvernul a publicat recent un document de consultare pentru a-i determina pe cei care lucrează în centrele de îngrijire să se vaccineze obligatoriu și pentru a modifica Legea privind sănătatea și asistența socială. Împrejurarea ar putea tinde spre o chestiune de drepturile omului, pentru că ar avea la bază faptul că vaccinurile obligatorii sunt necesare în interesul sănătății publice.  Cât despre centrele de îngrijire și azilurile unde există un adult peste vârsta de 65 de ani, dacă ar fi adoptată, legea ar impune vaccinarea obligatorie a tuturor angajaților. Excepțiile s-ar limita la cei cu istoric medical, femeile însărcinate. Cei care nu doresc să se vaccineze ar putea să își piardă locul de muncă. Alte state europene par să se ralieze la aceste idei, însă nu toate țările.

Se preconizează că Guvernul va face niște modificări la legislație. Legislația privind drepturile omului a evoluat foarte mult în ultimii ani.  Un caz recent din Republica Cehă are în centru o familie care a acționat în instanță împotriva obligativității vaccinării copiilor lor.. Acest caz nu are legătură cu pandemia și este de dinaintea pandemiei.

Legea spunea că copiii trebuie să se vaccineze și că minorii nevaccinați nu pot fi acceptați la școală. În caz de neconformare, părinții ar fi fost acuzați de infracțiune penală. Cererea s-a mutat la Curtea Europeană a drepturilor Omului, unde s-a dezbătut pro și contra de grupurile anti-vacciniste și de cei care susțin vaccinarea.

Fie că se ajunge la litera legii pentru o încălcare a drepturilor omului, testul este simplu: a avut loc o interferență a drepturilor omului? Și dacă da, interferența a fost întemeiată?

Curtea a hotărât că există un obiectiv legitim de a proteja copiii și de a impune vaccinarea obligatorie pentru bunăstarea lor. Curtea a recunoscut că subzista o obligație de a acționa în interesul superior al copilului. Interferența drepturilor în beneficiul protecției extinse a fost văzută proporțională și justificată.  Curtea a mai observat că rezultatele negative pentru copii sunt minime, iar amenzile impuse părinților pentru nevaccinare sunt mici.  Instanța superioară a hotărât că nu a avut loc nicio încălcare a Articolului 8 și că Republica Cehă avea dreptul de a merge mai departe.  Curtea a hotărât de asemenea că nu a avut loc nicio interferență în sensul Articolului 9. Menționăm că dosarul nu conținea niciun element de natură religioasă.

Vor fi cazuri dacă guvernul introduce obligativitatea vaccinurilor pentru personalul din centrele de îngrijire, pentru că cei care se opun ar putea să își piardă locurile de muncă. Această tendință merge spre obligativitate în temeiul sănătății publice, deci există o posibilitate în acest sens. Vaccinarea împotriva Covid-19 este relativ nouă în comparație cu vaccinurile deja consacrate și folosite de mulți ani, deci este dificil de spus cum vor decide instanțele.

Dacă a fost vorba de o credință religioasă, va fi interesant de văzut cum va afecta argumentul privind beneficiul sănătății publice.

Provocări juridice vor fi și în cazul pașaportului de vaccinare care este discutat în prezent.

Numai timpul va spune cum vor evolua lucrurile. Cu toate acestea, trebuie să vedem cum vor gestiona instanțele echilibrul dificil dintre respectarea drepturilor individului și argumentul sănătății publice. Toate acestea sunt pentru a combate un virus mortal și o pandemie gravă în fața cărora mulți au plătit cu viața. Argumentele pro și contra vor continua fără îndoială și în perioada următoare! 

Acest articol este destinat doar pentru a oferi informații generale și nu constituie consiliere juridică sau profesională. Vă rugăm să rețineți este posibil ca legea să se fi schimbat de la publicarea acestui articol.