Advice Centre

Cea mai importantă modificare adusă în 50 de ani legislației privind divorțul a intrat în vigoare în Anglia și Țara Galilor pe 6 aprilie 2022, prin introducerea divorțului fără motivare.  Până acum, avocații dreptului familiei încercau să reducă tensiunile apărute în cadrul procedurilor acerbe încurajându-și clienții să adopte o abordare mai împăciuitoare sau dând, în cererile de divorț, exemple inofensive de comportament irațional.

După divorțul soților Owens, în cadrul căruia exemplele despre comportamentul soțului reclamant au fost considerate neserioase de instanța de judecată, a urmat o perioadă intensă în care avocații și-au încurajat clienții să exagereze exemplele date despre ce înseamnă un comportament irațional, pentru a evita astfel de situații neplăcute.

De-a lungul anilor, propunerile de adoptare a unui sistem de divorț fără motivare au fost în mod repetat analizate de guverne succesive, care au preferat să rămână la starea de până atunci. Cu toate acestea, după cazul soților Owens din 2018, Curtea Supremă a cerut Parlamentului să intervină și să regândească legislația. Cum rămâne însă cu alte jurisdicții? Sunt Anglia și Țara Galilor fruntașe în cursa divorțurilor fără motivare?

Malta, China, Canada și Australia sunt doar câteva din țările în care divorțurile fără motivare fac parte din sistemul juridic. California, de exemplu, a fost primul stat american care a permis divorțul fără motivare, prevăzut de lege începând din 1970. Aici, înainte de introducerea divorțurilor fără motivare, soții puteau să aducă ușor – și chiar aduceau – acuzații false cu privire la motivul divorțului. Soțul care aducea astfel de acuzații putea să câștige apoi un avantaj financiar, în timp ce soțul pe nedrept acuzat era pedepsit financiar și rămânea cu reputația pătată. Introducerea divorțului fără motivare a adus soții pe picior de egalitate și le-a permis acestora să țină pentru ei motivul divorțului.

Din cele 50 de state americane, 17 permit divorțurile fără motivare, iar în cele 33 rămase, soții pot solicita divorțul fără motivare sau pot alege să împartă vina, motive pentru care sunt diferențe între state.

Ceea ce reiese clar în aceste jurisdicții este faptul că s-a produs o distanțare de statul de drept, ca decident al dizolvării sau nedizolvării unei căsătorii, și o apropiere de conceptul de căsătorie ca parteneriat bazat pe consimțământ. Prin urmare, dacă una dintre părțile căsătoriei își retrage consimțământul, aceasta trebuie să se încheie. În termeni legali, este o mișcare practică spre o abordare administrativă lipsită sau cu prea puțină validare a unor standarde extrinseci, cum ar fi vina.

În Germania, Colorado și California, cererile de divorț sunt considerate dovada irefutabilă a destrămării căsătoriei. Cu toate acestea, este încă posibil să se conteste divorțul pe motive de lipsă de jurisdicție, valabilitate a căsătoriei, pe motive de fraudă/constrângere și de conformitate procedurală. Astfel de contestări nu au legătură cu existența motivelor de divorț, ci cu faptul că nu există căsătorie de dizolvat sau că instanța nu are dreptul să o dizolve.

În Spania, Suedia și Finlanda, pârâții pot indica informal faptul că se opun cererii de divorț prin felul în care completează formularele, cu toate că acest lucru nu are decât un efect simbolic.

Niciuna dintre acestea nu are prevederi specifice prin care să li se permită pârâților să-și declare dorința de a rămâne căsătoriți.

Divorțurile fără motivare există în Franța din anii ‘70 și reprezintă cea mai populară opțiune de divorț (peste jumătate, conform statisticilor oficiale). Cu toate aceastea, Franța a mers și mai departe decât au făcut-o Anglia și Țara Galilor și, în 2016, a legiferat opțiunea ca, în cazurile în care niciuna dintre părți nu se opune, cuplurile să nu mai trebuiască să aibă vreo înfățișare sau să implice instanța de judecată în vreun fel. Mai degrabă, cuplul, împreună cu consilierii juridici ai celor doi, întocmesc un acord, care apoi este aprobat de notar.

În ciuda unor suprapuneri parțiale ale diferitelor sisteme juridice, există mai multe motive pentru care țări precum Australia, Canada, Franța și o parte din Statele Unite, nu sunt la fel de dorit pentru începerea acțiunilor de divorț cu anumite persoane cum este Regatul Unit. Londra atrage prin reputația sa mondială în acordarea de compensații bănești generoase soțului mai puțin potent financiar, în mod predominant femeilor. În mod obișnuit, compensațiile acordate de alte jurisdicții au tendința să fie mai limitate. Judecătorii din Anglia și Țara Galilor sunt foarte generoși când decid cum să se împartă bunurile matrimoniale.

Promptitudinea începerii acțiunii de divorț în țara preferată este esențială, deoarece este dificilă mutarea procedurilor într-o altă jurisdicție după începerea acestora. Clienții mai înstăriți, cu situații financiare complexe și care au legături cu cel puțin două țări diferite, deseori au mai multe opțiuni cu privire la locul în care să divorțeze. O persoană care trăiește în Germania, de exemplu, dar care s-a născut în Regatul Unit și lucrează din Franța poate depune cerere de divorț în oricare din aceste state.

Cu toate acestea, există și capcane. În majoritatea statelor europene, printre condițiile impuse pentru a putea depune cerere de divorț se numără aceea de a fi fost prezent(ă) fizic în respectiva țară o anumită perioadă de timp, înainte de a începe acțiunea. Chiar dacă unul dintre soți depune cerere de divorț într-o anume jurisdicție, nu înseamnă neapărat că divorțul va fi soluționat acolo. În cazul divorțurilor fără motivare, chestiunea jurisdicției este un motiv pentru care cererea de divorț poate fi contestată și nu este un lucru rar în rândul soților care nu-și doresc să divorțeze în Anglia sau Țara Galilor.

Avocați în Regatul Unit, specializați în legislația divorțurilor internaționale

Echipa noastră de avocați specializați în dreptul familiei se ocupă de cazuri cu elemente internaționale, în special divorțuri transfrontaliere cu proceduri legale în Regatul Unit, în cadrul cărora una dintre părți poate avea o legătură internațională. Poate că sunteți cetățean francez sau german care locuiește în Anglia și vă gândiți să divorțați în Regatul Unit sau ați primit înștiințare de la o instanță din Regatul Unit; vă recomandăm să solicitați consiliere juridică cât mai repede posibil și să discutați cu membrii echipei noastre de avocați de succes, specializați în dreptul familiei, sunând la numărul 0330 159 6497 sau solicitând să fiți sunat(ă).

Acest articol este destinat doar pentru a oferi informații generale și nu constituie consiliere juridică sau profesională. Vă rugăm să rețineți este posibil ca legea să se fi schimbat de la publicarea acestui articol.