Advice Centre

Atunci când un cuplu sau unul dintre soți își dă seama că mariajul nu mai merge, se confruntă cu dileme nenumărate cu privire la pașii pe care trebuie să-i urmeze pentru a se împăca cu faptul că relația s-a sfârșit și pentru a merge mai departe.

Despărțirea nu este niciodată ușoară, indiferent de circumstanțe. Aceasta presupune nu doar sentimentele cuplului, ci și aspectele practice ale vieții cotidiene, cum ar fi unde vor locui, cum se vor împărți bunurile și cum să se descurce fără ajutorul sau sprijinul financiar al celuilalt și să-și satisfacă toate nevoile. Lucrurile devin și mai dificile atunci când sunt implicați copiii familiei, iar cuplul trebuie să încerce să găsească o modalitate de a-și controla propriile sentimente și de a coopera în interesul suprem al copiilor.

Dacă dumneavoastră sau soțul/soția (sau ambii) sunteți de naționalitate italiană, dar locuiți în Anglia sau Țara Galilor de 6 sau 12 luni, puteți divorța în instanțele englezești. 

Dar care sunt deosebirile dintre introducerea unei cerei de „divorț englezesc” și introducerea unei cerei de „divorț italienesc”?

Cea mai importantă deosebire este că, în timp ce în Italia pentru acordarea divorțului, trebuie să fi fost separați legal timp de 6 luni (în cazul în care separarea a fost solicitată în comun și nu aveți copii sub vârsta de 18 ani) sau 12 luni (în cazul în care separarea a fost contestată sau aveți copii sub vârsta de 18 ani), în Anglia puteți solicita direct acordarea divorțului.

O altă deosebire fundamentală este aceea că, în timp ce în Italia procedura de divorț (în comun sau contestată) include toate aspectele legate de destrămarea căsătoriei, cum ar fi dizolvarea căsătoriei, chestiuni financiare și chestiuni legate de copii, în Anglia, aceste proceduri sunt separate.

Pentru a clarifica chestiunea, în Italia sentința sau acordul de „divorț” va include nu numai decizia de dizolvare a căsătoriei, ci și decizia cu privire la întreținerea soțului/soției și a copiilor, eventuale dispoziții cu privire la locuința familiei, dar și toate detaliile cu privire la custodia și vizitarea copiilor.

În Anglia, cererea de divorț nu va include probleme legate de finanțe sau de copii, conducând doar la dispunerea mai întâi a unui ordin condiționat, iar ulterior a unui ordin final, care pronunță desfacerea căsătoriei. Problemele financiare și legate de copii trebuie tratate separat.

Deși acest proces poate părea mai lung, nu este așa, deoarece procedurile legale din Anglia sunt în prezent mult mai rapide decât procedurile legale din Italia. Acțiunea de divorț și acțiunile legate de problemele financiare și de cele legate de copii (dacă este necesar) pot fi demarate împreună. Termenul de obținere a unui ordin condiționat (primul pas al divorțului) este între 6 și 7 luni. Dacă dumneavoastră și soțul/soția dumneavoastră cădeți de acord cu privire la finanțe, poate fi depus în instanță un ordin de ajungere la un consens (un document care indică detaliile acordului dumneavoastră), iar problemele conexe pot fi soluționate în același termen. În cazul în care nu cădeți de acord, iar instanța este cea care trebuie să decidă cu privire la împărțirea bunurilor sau la orice probleme referitoare la copiii cuplului, procedurile disputate se soluționează, de obicei, în aproximativ 12 – 18 luni.

Par două lumi diferite? Nu sunt.

Pe 6 aprilie 2022, s-a legiferat în Anglia și Țara Galilor divorțul de comun acord. Singurul motiv pentru o cerere de divorț acum poate fi „deteriorarea ireparabilă a raporturilor dintre soți”, ceea ce înseamnă că părțile pot solicita acum divorțul fără să fie obligate să includă motivul destrămării relației. Puteți solicita divorțul inclusiv pentru simplul motiv că relațiile dintre dumneavoastră s-au răcit.

Nu numai că nu este necesar să indicați motivul specific al destrămării căsătoriei, dar acest lucru devine și imposibil, din punct de vedere legal, de realizat. Noul sistem a eliminat orice posibilitate ca soții să se învinovățească reciproc pentru divorț.

Din acest punct de vedere, ambele sisteme sunt similare, deoarece legislația italiană permite invocarea „vinei” celuilalt soț doar în timpul procedurii de separare, nu și în timpul divorțului.

Eliminarea posibilității de învinovățire reciprocă pentru divorț ajută la reducerea conflictului dintre părți, accelerează procesul și creează mai multe posibilități de a negocia toate celelalte aspecte (indiferent că este vorba despre probleme legate de bunuri sau de copii).

O altă asemănare este faptul că, la fel ca în Italia, singurul motiv pe baza căruia se poate  disputa divorțul (doar la nivel de dizolvare a căsătoriei) este jurisdicția.

Conform explicațiilor anterioare, procedurile de divorț din Italia includ și chestiuni financiare și legate de copii. Din acest motiv, atunci când acestea sunt disputate sau includ chestiuni complicate datorate unui număr mare de bunuri sau unor conflicte semnificative legate de copii, părțile pot solicita dispunerea unui ordin final parțial în ceea ce privește dizolvarea căsătoriei. Dacă acesta este solicitat, ordinul final parțial nu poate fi refuzat de instanță, iar odată acordat, divorțul devine definitiv, iar soții se pot recăsători.

Dacă mariajul dumneavoastră se destramă și vă gândiți să inițiați o acțiune de divorț, fie în Marea Britanie, fie în Italia, IMD Solicitors vă poate consilia cu privire la cel mai bun mod de acțiune și la jurisdicția adecvată.

Acest articol este destinat doar pentru a oferi informații generale și nu constituie consiliere juridică sau profesională. Vă rugăm să rețineți este posibil ca legea să se fi schimbat de la publicarea acestui articol.