Advice Centre

Dacă sunteţi separat sau divorţat, probabil că aveţi un acord cu fostul partner privind viaţa copiilor şi cât de des pot petrece timp împreună. În orice caz, pot apărea probleme specifice, neacoperite de acest acord şi despre care nu puteţi cădea la învoială, de exemplu, dacă unul dintre dumneavoastră doreşte să se mute şi celălalt are obiecţii. Discutarea problemei cu un avocat specializat pe dreptul familiei de îndată ce apare problema vă va ajuta să ajungeţi la o soluţie amiabilă.

Melissa Cunningham, avocat în dreptul familiei în cadrul firmei IMD Solicitors din Londres, Manchester y Birmingham oferă mai multe explicaţii.

Dezacorduri cu privire la copii

Ambii părinţi au, de obicei, responsabilitate parentală pentru copii, ceea ce înseamnă că atât mama, cât şi tatăl copilului au obligaţia de a lua decizii importante cu privire la locul unde sunt crescuţi, educaţi şi îngrijiţi. Chiar şi părinţii care locuiesc împreună pot avea dezacorduri pe probleme legate de copii, însă pentru părinţii separaţi, a ajunge la un acord poate fi, în cele mai multe cazuri, foarte dificil. Motive frecvente ale unei dispute includ:

• relocarea în Marea Britanie sau în străinătate;
• luarea copiilor de sărbători;
• schimbarea numelui de familie;
• educaţia şi şcolarizarea, în special educaţia religioasă;
• tratamentul medical;
• educaţia religioasă; şi
• previnirea unei persoane de a interacţiona cu copilul.

Încheierea unui acord

În situaţia în care dumneavoastră şi fostul partener nu puteţi cădea de acord într-o privinţă, vă recomandăm să contactaţi un avocat cât mai repede posibil. Avocaţii în dreptul familiei au experienţă în disputele între părinţi şi vă pot ajuta să negociaţi. Dacă negocierile nu au succes, avocatul dumneavoastră vă poate recomanda medierea, unde puteţi încerca să soluţionaţi problema cu ajutorul unui expert independent.

Este important să reţineţi că participarea la o şedinţă de mediere de informare şi evaluare este obligatorie, iar instanţa de familie nu va accepta, de obicei, o aplicaţie dacă nu aţi făcut acest lucru. Dacă vă puteţi soluţiona disputa prin mediere, va fi, de asemenea, mai rapid şi mai puţin costisitor decât dacă acţionaţi în instanţă.

Hotărâri judecătoreşti specifice

Dacă medierea nu are succes sau este necorespunzătoare, se poate solicita instanţei să emită o hotărâre specifică. Această hotărâre judecătorească formală în temeiul Legii Copilului 1989 (Children Act 1989) poate referi la orice aspect legat de responsabilitatea parentală. Instanţa nu poate utiliza o hotărâre judecătorească specifică pentru a soluţiona chestiuni de rezidenţă sau contact, care trebuie soluţionate separat în baza unei hotărâri judecătoreşti privind custodia şi vizitarea copiilor.

În orice caz, o hotărâre judecătorească specifică poate fi făcută împreună cu alte hotărâri, precum hotărârea de custodie şi vizitare a copiilor sau hotărârea de interzicere a unor acţiuni. De exemplu, o hotărâre specifică poate fi emisă pentru înapoierea unui copil care a fost luat în străinătate fără consimţământul celuilalt părinte, împreună cu o hotărâre de interzicere, care previne părintele să ia din nou copilul în străinătate.

Aplicarea în instanţă

Mama, tatăl sau orice persoană cu responsabilitate parentală poate aplica pentru o hotărâre judecătorească specifică. Alte persoane, precum bunicii, pot, de asemenea, aplica, însă aceştia trebuie mai întâi să obţină permisiune din partea instanţei. Atunci când instanţa primeşte o aplicaţie, aceasta va stabili o audiere cu participarea ambilor părinţi. Un consilier din partea Serviciului de Consiliere şi Asistenţă Familială (Cafcass) poate, de asemenea, participa la audiere sau i se poate solicita să ofere un raport pentru a ajuta instanţa în pronunţarea unei decizii.

În timpul audierii, judecătorul va încerca să determine în ce privinţe sunteţi şi nu sunteţi de acord şi dacă există riscuri pentru copil. Acesta vă va încuraja să ajungeţi la un acord dacă acest lucru este în avantajul copilului, iar dacă ajungeţi la un consens, instanţa va pronunţa o hotărâre prin care se stabilesc toate detaliile.

La pronunţarea unei hotărâri de către instanţă

Dacă nu puteţi ajunge la un acord după prima audiere, judecătorul va stabili un program al acţiunilor viitoare, care poate include solicitarea ambilor părinţi de a participa la mediere. Dacă medierea nu are succes, judecătorul va stabili audierea finală în care va asculta ambii părinţi şi ofiţerul Cafcass, dacă este necesar, şi va lua o hotărâre în avantajul copilului.

Judecătorul va pune întotdeauna interesul copilului pe primul loc şi va lua în considerare:

• dorinţele şi sentimentele copilului;
• nevoile fizice, emoţionale şi educaţionale ale copilului;
• efectele pe care le poate avea oricare dintre aceste schimbări asupra circumstanţelor copilului;
• vârsta, genul, condiţiile şi orice caracteristici relevante;
• orice prejudiciu suferit sau orice posibil risc de prejudiciu;
• capacitatea fiecărui părinte de a îndeplini nevoile copilului.

Judecătorul va pronunţa o hotărâre doar dacă luarea unei hotărâri este în interesul copilui mai degrabă decât a nu lua nicio hotărâre. Dacă o hotărâre este pronunţată, aceasta va fi în efect până când copilul împlineşte şaisprezece ani.

Executarea unei hotărâri judecătoreşti

Puteţi solicita instanţei executarea unei hotărâri specifice, dacă fostul partener nu o poate executa, şi curtarea are diferite capacităţi pe care le poate utiliza. De exemplu, poate horărî predarea paşaportului copilului, atunci când există motive de îngrijorare că acesta va fi scos din ţară. De asemenea, instanţa poate solicita fostului partener despăgubiri financiare, prin care veţi pierde bani deoarece nu aţi respectat hotărârea. De exemplu, dacă aţi pierdut o sărbătoare din cauza faptului că acesta nu a respectat hotărârea.

Dacă solicitaţi consiliere cu privire la o chestiune specifică legală de copii sau pentru orice altă problemă de dreptul familiei, vă rugăm să contactaţi Melissa Cunningham in din echipa specializată în dreptul familiei la telefon 0330 159 6497 sau prin e-mail info@imd.co.uk.

Acest articol are doar scop general informativ şi nu constituie consiliere juridică sau profesională. Vă rugăm să reţineţi că legea poate fi modificată de la data publicării acestui articol.