Advice Centre

Am participat recent la o discuție fascinantă purtată de Prof. Emerit Judith W. Leavett de la Universitatea din Wisconsin oferită de No. 7 Bedford Row Chambers. Doamna Profesor a ridicat unele probleme interesante în discuție pe care doresc să le menționez nu numai pentru că suntem în perioadă de pandemie, ci și pentru că ne ajută să evaluăm care sunt alți factori care reprezintă un obstacol în gestionarea acestei crize. Se pare că trebuie să tragem învățăminte din istorie.

Cele trei lecții care se desprind din povestea Mary Mallon din perspectiva Covid-19 sunt descrise în rândurile următoare.

Etichetarea și stigmatizarea indirectă a oamenilor.  Mary Mallon a devenit cunoscută sub numele de Maria tifoida. Transformarea din Mary Mallon în Maria tifoida a echivalat cu un control mult mai dificil al bolii, lucru care este posibil să fi afectat capacitatea sa de răspuns, dar și disponibilitatea de a interacționa cu autoritățile din domeniul sănătății publice.

Argumentele pro și contra izolării, mai ales când este vorba de o perioadă îndelungată.

Aspectul vinei, pe cine dăm vina și de ce dăm vina în cazul unei situații precum Covid19?

Tema generală, așa cum spune și Prof. Leavett, a fost că încrederea și justiția sunt esențiale în succesul programelor de sănătate publică. Se ghidează după principiul că oamenii care cunosc istorie pot face alegeri mai bune.

Suntem conștienți de faptul că există o dilemă dificilă între libertatea individului și sănătatea publică. Dilema nu poate fi rezolvată ușor, tocmai pentru că nu există o soluție simplă, dar, împreună, putem face tot ce ne stă în putință să asigurăm echitatea și corectitudinea pentru toate părțile interesate.

Povestea Mariei tifoida este un exemplu de politică de sănătate publică modernă. Desigur că febra tifoidă nu este același lucru cu Covid-19.  Febra tifoidă este o boală bacteriană transmisă prin contaminarea alimentelor și apei. La începutul secolului XX, au existat între 3.000 și 5.000 de cazuri noi de febră tifoidă în fiecare an. Persoanele asimptomatice pot oricum să transmită boala. Deci ca în cazul Covid-19 asimptomaticii pot fi totuși purtători ai virusului.  

Mary Mallon s-a născut în 1868 în Irlanda, a venit în SUA în 1883 și, precum multe femei irlandeze din vremea aceea, a început să lucreze ca servitoare, devenind în scurt timp bucătăreasă. Aceasta era cea mai bine plătită slujbă dintre cele casnice. Mary a lucrat ca bucătăreasă pentru cele mai înstărite familii în perioada 1987-1907, dar din 1907 a fost izolată pe o insulă.  A fost dusă în fața unui judecător care a decis că este mai bine să rămână în izolare până în 1910. Când avea puțin peste 30 de ani, i s-a permis să se reîntoarcă în comunitate cu condiția să nu mai lucreze ca bucătăreasă. Timp de 5 ani nu a mai lucrat, dar a revenit ca bucătăreasă, fapt care i-a adus o nouă izolare, în perioada 1915-1938. În total, și-a petrecut 26 de ani din viață în izolare.

Toată viața s-a împotrivit cu înverșunare arestării. Inițial a fost reținută într-un spital de boli infecțioase, dar un inspector de sănătate a plasat-o în izolare. Maria avea sentimentul că legea este împotriva ei.

Pe insulă a stat într-un bungalou, dar când s-a întors la munca de bucătăreasă s-a simțit marginalizată total. În toată această perioadă a fost purtător intermitent al febrei tifoide.

Această poveste pune în lumină faptul că persoane aparent sănătoase pot fi purtătoare, deci oarecum ca în cazul Covid-19.  Este important cum gestionăm problema cooperării.   A fost etichetată ca Maria tifoida, drept o persoană periculoasă, spre deosebire de o persoană sănătoasă și purtătoare a virusului. Această situație nu i-a fost de ajutor, deoarece a dezumanizat-o, stigma a urmărit-o toată viața. Puterea de a depista este legată de puterea de a controla.

Mary spunea că este Mary Mallon nu Maria tifoida. Toate acestea au făcut-o să se simtă precum o victimă.  Toate acestea au făcut-o să creadă că a procedat intenționat, ceea ce nu a fost deloc adevărat. Faptul că se simțea discriminată a dus la rezistență din partea sa și poate și la refuzul de a se implica. Devenise vulnerabilă și pe treptele de jos ale scării sociale, neavând pe nimeni care să îi apere interesele.

Lecțiile acestei povești sunt că putem evita să facem aceleași greșeli ca cele din trecut. Istoria ne ajută să gestionăm mai bine crizele viitoare precum Covid-19. Nu toți purtătorii sănătoși pot fi izolați, nu ar fi oportun. Și nici nu ar trebui să etichetăm virusul drept virusul din China. Să afirmăm că purtarea măștii este un semn de slăbiciune poate determina pe unii să nu o poarte.

Stigmatul și discriminarea sunt inamicii sănătății publice. Izolarea este un răspuns tipic oferit de sănătatea publică, deși este, de obicei, un refuz temporar al libertății de a proteja alte persoane. Bolnavii de oreion, rujeolă sau varicelă erau puși în izolare în trecut.  Preocupările pentru cei care nu sunt afectați trebuie să fie mai presus de cele față de cei neafectați, dar nu toți suntem importanți. Măsurile de precauție și abuzul sunt chestiuni care trebuie echilibrate.  Problema izolării este că nu ea în sine oprește toate infecțiile, dar poate da o falsă senzație de siguranță.  Există o dilemă atunci când izolarea este cea mai bună măsură, dar cum facem asta fără a îngrădi libertățile civile ale indivizilor?

Din nefericire, izolarea afectează de obicei pe cei defavorizați social.  În cazul lui Mary ar fi putut să fie recalificată pe o slujbă care nu presupunea prepararea alimentelor. Așa au procedat cu bărbații purtători. Ar fi putut să îi ofere stimulente financiare pentru a nu lucra în poziția de bucătăreasă sau pentru a se recalifica. Ar fi fost o soluție mult mai echitabilă de a o sprijini decât de a o forța să stea în izolare.

Cât privește chestiunea vinei, nu pe cine să dăm vina este important, ci este vorba mai degrabă de cum pot oamenii lucra în armonie cu agențiile de profil pentru siguranța lor și a celorlalți.  Dacă punem bazele încrederii, oamenii au tendința de a fi mai cooperativi. Echitatea și justiția sunt garanția faptului că oamenii nu se vor mai simți ostracizați.  Când Mary s-a întors la munca sa de bucătăreasă a pierdut simpatia publicului, creând senzația că ea ar fi plănuit în mod deliberat să se lepede de libertatea sa. A fost separată fizic de tot ceea ce îi era drag. Nu mai exista sistem de protecție socială care să o sprijine, așa că s-a reîntors la ceea ce știa să facă.  Cine a fost vinovatul, ea sau autoritățile sanitare ori poate este o vină comună?  Dacă avem grijă de siguranța noastră economică, oamenii au tendința de a colabora cu autoritățile din domeniul sănătății publice.

Când auzim de revolte și de cei care stau la cozi pentru a fi vaccinați observăm două contraste. Este în mod evident de dorit să avem un echilibru între libertatea individului și interesul comun.

Sănătatea oamenilor trebuie promovată cu respectarea drepturilor și libertăților cetățenești, pentru că oamenii au dreptul la demnitate și informare.

În ceea ce privește Covid-19, este important să evităm stigmatizarea directă sau indirectă pe motive de rasă, ocupație, vârstă, etnie, gen sau religie. Este în egală măsură important ca justiția și corectitudinea să prevaleze, iar accentul să fie pus pe educație, echitate, cooperare și încredere pentru progres, pentru ca noi toți să acționăm responsabil.  Desigur că vor fi și dintre cei care nu cred în sistemul autorităților de sănătate publică, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să facem tot ce putem pentru un echilibru corect. 

Contact

Ați suferit o vătămare în urma unei greșeli de natură medicală care nu a fost cauzată de dumneavoastră? vă invităm să ne contactați: 0330 159 6497 sau prin e-mail clinicalnegligence@imd.co.uk.

Acest articol este destinat doar pentru a oferi informații generale și nu constituie consiliere juridică sau profesională. Vă rugăm să rețineți este posibil ca legea să se fi schimbat de la publicarea acestui articol.