Advice Centre
Acorduri transfrontaliere de îngrijire a copiilor: Un studiu de caz privind aplicarea legii și strategiile juridice
Contactați astăzi un membru al echipei noastre internaționale de avocați specializați în dreptul familiei, apelând numărul de telefon 0330 159 6497.
În cadrul domeniului complex al dreptului familiei, cazurile care se întind în mai multe jurisdicții internaționale prezintă o multitudine de provocări complexe pentru practicienii din domeniul juridic. Acest studiu de caz examinează o situație în care clientul nostru, un cetățean sud african (care locuiește în această jurisdicție), după divorț, întâmpină dificultăți în aplicarea dispozițiilor privind custodia copiilor din cadrul unui acord de divorț, după ce fosta sa soție s-a mutat în Anglia cu copilul lor.
Jurisdicția și aplicabilitatea juridică
După divorțul lor din Africa de Sud, cuplul a încheiat un acord de separare care a vizat atât aspectele financiare, cât și aranjamentele privind copilul lor. În pofida acordului, odată ce divorțul a fost finalizat și mama s-a mutat în Anglia cu copilul, aceasta a început să împiedice respectarea acordurilor convenite cu tatăl și să restricționeze relația acestuia cu copilul. Tatăl ar fi trebuit să aibă apeluri video regulate cu copilul său de două ori pe săptămână și vizite față în față în timpul șederii sale în Anglia. Pe măsură ce aceste aranjamente au început să se destrame, tatăl a solicitat asistență juridică din partea echipei IMD pentru a formaliza aranjamentele de contact în Anglia.
Principala provocare provine din faptul că acordurile de separare referitoare la aranjamentele privind copiii încheiate în străinătate nu sunt în mod automat executorii în fața instanțelor engleze. În general, acestea necesită o cerere în temeiul Legii privind copiii din 1989 pentru a obține hotărâri privind aranjamentele pentru copii care să fie executorii în această jurisdicție.
Bunăstarea copilului:
În timp ce ia în considerare înțelegerea existentă, instanța acordă o importanță primordială bunăstării copilului, ghidându-se după o listă de verificare a bunăstării prezentată în secțiunea 1, în special 1.3, din Legea privind copiii din 1989. Această listă de verificare include:
- Dorințele și sentimentele copilului în cauză (având în vedere vârsta și gradul de înțelegere al acestuia): Acest principiu recunoaște faptul că copiii trebuie să aibă o voce în chestiunile care îi afectează, acordându-se importanța cuvenită opiniilor lor, în funcție dematuritatea și înțelegerea lor.
- Nevoile fizice, emoționale și educaționale ale copilului Acesta subliniază importanța luării înconsiderare a nevoilor holistice ale copilului, asigurându-se că dezvoltarea acestuia este sprijinită în toate domeniile cheie.
- Efectul probabil al oricărei schimbări de situație asupra copilului: Acest factor ia în considerare impactul deciziilor potențiale asupra copilului, recunoscând că stabilitatea și continuitatea sunt adesea cruciale pentru bunăstarea acestuia.
- Vârsta, sexul, originea și orice caracteristici ale copilului pe care instanța le consideră relevante: Acest lucru garantează că deciziile sunt luate cu o înțelegere a individualității copilului, inclusiv a contextului său cultural, religios și social.
- Orice vătămare pe care copilul a suferit o sau riscă să o sufere: Aceasta include examinarea experiențelor anterioare de vătămare și evaluarea riscului de vătămare viitoare, subliniind necesitatea de a lua măsuri de protecție atunci când este necesar.
- Capacitatea fiecăruia dintre părinții copilului și a oricărei alte persoane în legătură cu care instanța consideră că întrebarea este relevantă, de a răspunde nevoilor copilului: Aceasta evaluează capacitatea părinților și a altor persoane de a răspunde eficient nevoilor copilului.
- Gama de competențe de care dispune instanța în temeiul acestei Legi în cadrul procedurii în cauză: Aceasta recunoaște instrumentele și măsurile legale pe care instanța le poate utiliza pentru a proteja și promova bunăstarea copilului.
Importanța medierii și a răspunderii părintești:
De asemenea, este esențial să subliniem importanța medierii ca etapă inițială înainte de inițierea unei proceduri judiciare în Anglia. Medierea servește ca o cale constructivă de soluționare a litigiilor pe cale amiabilă și este, în general, o condiție prealabilă în sistemul englez de drept al familiei, subliniind angajamentul acestuia față de metodele de soluționare neadversare. În acest caz, abordarea inițială a constat în trimiterea unei scrisori hotărâte către mama copilului, strategie care a dus la o o arecare îmbunătățire a accesului tatălui la copilul său. Această măsură nu numai că a facilitat o mai bună comunicare, dar a întărit, de asemenea, importanța implicării ambilor părinți în viața copilului, în conformitate cu principiile responsabilității parentale. Dacă situația nu se îmbunătățește, se va propune o mediere formală și, dacă aceasta eșuează, va trebui să se facă o sesizare a instanței.
Pași practici pentru soluționare:
Situația scoate în evidență, de asemenea, măsurile practice necesare pentru soluționarea unor astfel de litigii, începând cu o comunicare formală menită să rezolve problema în afara instanței. Această abordare a fost o dovadă a eficacității unei comunicări clare și directe și se aliniază, de asemenea, cu cerința legală de a încerca să rezolve problemele fără a fi nevoie de implicarea instanței.
Cu toate acestea, se pregătește și pentru posibilitatea de a proceda la mediere și, dacă este necesar, la o acțiune în instanță pentru a oficializa aranjamentele privind copilul. Această evoluție de la negociere la un potențial litigiu prezintă o abordare structurată a soluționării litigiilor privind aranjamentele internaționale cu privire la copii și oferă un plan sumar care poate ajuta părțile afectate.
În concluzie, acest studiu de caz analizează pe scurt provocările juridice și practice pe care le implică executarea în Anglia a acordurilor de separare din străinătate cu privire la aranjamentele privind copiii. Acesta subliniază, de asemenea, importanța capitală a bunăstării copilului în cadrul procedurilor judiciare, necesitatea medierii și utilizarea strategică a comunicării formale pentru a facilita soluțiile amiabile.
Acest articol este destinat doar pentru a oferi informații generale și nu constituie consiliere juridică sau profesională. Vă rugăm să rețineți este posibil ca legea să se fi schimbat de la publicarea acestui articol.