Centru de consiliere

Ce se întâmplă dacă partenerul meu se opune vaccinării copilului nostru?

Postat de:
Postat în: Familie și copii
Data publicării: 23/11/2021

Deciziile cu privire la vaccinul Covid-19 au provocat mari disensiuni chiar și în cele mai armonioase familii. În Marea Britanie, părinții au puterea de a decide dacă copilul lor ar trebui să fie vaccinat sau nu. Atunci când unul dintre părinți nu dorește vaccinarea copilului, dar celălalt părinte dorește acest lucru, problema poate provoca tensiuni între parteneri. Bineînțeles, situația se complică și mai mult atunci când părinții sunt separați.

Vaccinul Covid-19 este acum oferit copiilor cu vârste cuprinse între 12 și 15 ani, sub rezerva consimțământului părinților, și se anticipează o creștere a numărului de cereri adresate instanței în cazurile în care părinții nu pot ajunge la un acord cu privire la vaccinarea sau nu a copilului lor. În acest articol, analizăm ce se întâmplă atunci când unul dintre părinți se opune vaccinării copilului și cine ia decizia finală.

Cine are puterea de a decide dacă un copil trebuie vaccinat sau nu?

În Marea Britanie, vaccinările nu sunt obligatorii, ceea ce înseamnă că părinții pot decide dacă copilul lor trebuie sau nu vaccinat și nu trebuie să existe un acord pentru ca un copil să fie vaccinat. În cazul în care un copil se află în instituții de îngrijire, autoritatea locală va lua decizia dacă copilul trebuie sau nu vaccinat.

În cazurile în care sunt implicați copii, principala preocupare este interesul superior al copilului, iar dovezile științifice au arătat că vaccinarea este, în majoritatea cazurilor, în interesul medical superior al copilului, cu excepția cazului în care există anomalii specifice.

Ce se întâmplă când părinții nu sunt de acord cu vaccinul Covid-19?

Cartea verde (un document care oferă cele mai recente informații privind vaccinurile și procedurile de vaccinare, pentru vaccinările împotriva bolilor infecțioase care pot fi prevenite în Marea Britanie) descrie ce ar trebui să se întâmple în cazul în care părinții nu sunt de acord. Documentul precizează următoarele:

„deși consimțământul unei singure persoane care deține responsabilitatea părintească pentru un copil este de obicei suficient, dacă unul dintre părinți este de acord cu imunizarea, dar celălalt nu este de acord, imunizarea nu ar trebui efectuată decât dacă ambii părinți pot fi de acord cu imunizarea sau dacă există o aprobare specifică a instanței conform căreia imunizarea este în interesul superior al copilului”.

Dacă sunteți foarte hotărât să vă vaccinați copilul, dar celălalt părinte nu este de acord cu dumneavoastră, puteți obține o hotărâre judecătorească în favoarea vaccinării.

Obținerea unui ordin judecătoresc de vaccinare a unui copil

În cazul în care părinții nu sunt de acord cu privire la vaccinarea copilului lor, oricare dintre părinții copilului poate depune o cerere în instanță, în temeiul secțiunii 8 din Legea privind copiii din 1989, pentru a obține un ordin special. Instanța va lua apoi o decizie cu privire la modul în care ar trebui să fie rezolvată disputa.

Exemplu de caz

Deși vaccinul Covid-19 este relativ nou și nu s-a luat încă nicio decizie cu privire la posibilitatea ca acest vaccin să fie disponibil în mod obișnuit pentru copiii sănătoși cu vârsta sub 12 ani, jurisprudența în legătură cu alte vaccinuri ne poate oferi câteva indicații cu privire la modul în care s-ar putea decide în astfel de cazuri.

În cauza F/F [2013] EWHC 2683 (Fam), părinții nu au fost de acord dacă cei doi copii pe care îi aveau împreună ar trebui să fie vaccinați cu vaccinul ROR. În acest caz, copiii aveau vârste de 11 și 15 ani și amândoi se opuneau vaccinării. Părinții din acest caz fuseseră amândoi de acord anterior să nu-și vaccineze copiii după ce au apărut rapoarte conform cărora vaccinul ar putea avea legătură cu autismul. Cu toate acestea, acest raport a fost retras la o dată ulterioară, iar tatăl a devenit îngrijorat de bunăstarea copiilor săi, deoarece aceștia nu au fost vaccinați.

În acest caz, ofițerul Cafcass și-a exprimat îngrijorarea cu privire la obiecțiile copiilor, afirmând că aceștia nu puteau aprecia pe deplin toate riscurile și beneficiile vaccinării. Prin urmare, aceștia au cerut instanței prudență atunci când ia în considerare dorințele și sentimentele lor cu privire la vaccinare. În cele din urmă, instanța a decis că, în ansamblu, vaccinarea copiilor este în beneficiul acestora și a emis o declarație în favoarea vaccinării.

Contactați specialiștii noștri de top în dreptul familiei și copilului din Marea Britanie la birourile noastre din Manchester, Londra și Birmingham

Înțelegem cât de importanți sunt copiii dumneavoastră și vă putem ajuta să rezolvați disputele cu un fost partener pentru a le proteja interesul superior. Pentru a discuta cu un membru plin de compasiune al echipei noastre specializate în dreptul familiei, contactați-ne la numărul de telefon 0330 159 6497 sau contactați-ne astăzi folosind formularul nostru de contact online și vă vom răspunde imediat.

Acest articol este destinat doar pentru a oferi informații generale și nu constituie consiliere juridică sau profesională. Vă rugăm să rețineți este posibil ca legea să se fi schimbat de la publicarea acestui articol.

Publicat de:

Iwona DurlakAsociat principal

Dreptul Familiei – IMD Solicitors LLP


Sună acum pentru a discuta cazul tău: 0330 159 6497
Solicitați un apel înapoi Luni - Vineri: 9am -5:30pm

Exemple de dosare de care ne-am ocupat:

F v F - Am reprezentat un soț german într-un caz complex centrat pe despăgubiri pecuniare. Acesta a decis să apeleze la IMD Solicitors după ce și-a pierdut încrederea în avocații săi anteriori și a pierdut speranța că va putea obține despăgubiri substanțiale în urma procedurii judiciare. Activele din acest dosar se aflau în Marea Britanie (inclusiv o companie cu o valoare de aproximativ 15 milioane de lire sterline), Gibraltar, Spania, Dubai și Polonia. Valoarea totală a activelor a fost de aproximativ 25 de milioane de lire sterline. Accesul soțului la bunurile matrimoniale a fost tăiat, acesta pierzând controlul asupra companiei înființate inițial de familia sa. Dosarul a presupus apelul la mai mulți experți din diverse domenii (evaluări de întreprinderi, rapoarte privind impozitul pe câștigurile de capital, probleme legate de executarea hotărârilor judecătorești în jurisdicții străine) și soluționarea diferitelor cereri, inclusiv a cererilor de înghețare a activelor, de oprire a dispunerii de active, de conexare a cauzelor și a problemelor de conduită. Cazul s-a încheiat cu o împărțire egală a bunurilor, iar rezultatul a depășit așteptările clientului
L v L - Serviciile noastre au fost contractate într-o cauză complexă, cu un element de extraneitate, referitoare la minori de către o mamă căreia i s-a cerut, în temeiul ordinelor emise de instanțe din Marea Britanie, să-și aducă copilul înapoi în Marea Britanie. Mama a călătorit cu copilul în Polonia și, în urma respingerii cererii de prelungire a șederii sale acolo în august 2017, a decis să nu se întoarcă în Marea Britanie, deoarece copilul a mărturisit că a suferit abuzuri sexuale din partea bunicului și a tatălui. În septembrie 2018, instanța poloneză a respins cererea de înapoiere a minorului formulată de tată în baza Convenției de la Haga, în temeiul articolului 13 litera (b), decizie pe care tatăl a atacat-o printr-un recurs. În martie 2019, tatăl a solicitat Înaltei Curți din Marea Britanie să emită o hotărâre pentru înapoierea minorului, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 11 alineatele (6)-(8) din Regulamentul Bruxelles IIA. Fără a lua în considerare cererea respinsă depusă de tată în temeiul Convenției de la Haga în Polonia, instanța din Marea Britanie a dispus înapoierea minorului. Articolul 11 nu permite instanței din țara din care se înapoiază minorul prea multă libertate de acțiune. Mama a apelat la IMD Solicitors pentru a depune o cerere de anulare a ordinelor instanței britanice de înapoiere a minorului. Datorită eforturilor noastre, cererea a fost aprobată. Din cunoștințele noastre, nu multe cereri de înapoiere a minorului au avut succes în Marea Britanie în temeiul articolului 11 și, în consecință, nu au fost depuse cereri de anulare a unor astfel de hotărâri (așa cum am făcut noi). În prezent, așteptăm decizia privind o altă cerere de transfer de competență către instanțele poloneze, unde locuiesc mama și copilul.
G v P - Reprezentăm o mamă de naționalitate spaniolă, ajutând-o cu depunerea unei cereri urgente pentru o Decizie privind custodia și vizitarea copilului și o Decizie specială, depuse pentru a solicita relocarea copilului în Spania, după înapoierea copilului în Marea Britanie, ca urmare a faptului că mama a pierdut procedura în baza Convenției de la Haga în Spania.
Mama a solicitat emiterea unei decizii de relocare a copilului înapoi în Spania și a unei decizii provizorii privind custodia și vizitarea copilului pentru a asigura contactul cu copilul până la pronunțarea hotărârii definitive. Am argumentat cu succes că, indiferent de înapoierea copilului în Marea Britanie în temeiul Convenției de la Haga, mamei ar trebui să i se permită vizite nesupravegheate cu copilul peste noapte. Ne-am bucurat că am reușit să asigurăm contactul mamei cu copilul de Crăciun, iar mama a declarat că a fost cel mai frumos cadou de Crăciun pe care și l-ar fi putut dori. Cererea de relocare este încă pe rol.
S v V - În prezent, reprezentăm tatăl în cadrul unei proceduri privind custodia și vizitarea copilului inițiată de mamă în legătură cu modificarea unei hotărâri judecătorești emise în Marea Britanie și pronunțate în urma mai multor proceduri internaționale.
Tatăl este un cetățean italian care a locuit în Franța în ultimii 20 de ani, iar mama este cetățean lituanian. Copilul are acum 11 ani, iar procedurile privind minorul au fost pe rol în diferite jurisdicții în cea mai mare parte a vieții acestuia. Procedura de divorț contestată, inclusiv procedura referitoare la custodia și vizitarea copilului, a avut loc la Monaco. Instanța și autoritățile franceze au fost, de asemenea, implicate și diverse proceduri au fost pe rol între părți începând cu 2013 în Franța și Monaco.
Divorțul părților a fost pronunțat la Monaco. În decembrie 2020, mama a depus o cerere de relocare în Anglia cu copilul, relocarea având loc în iunie 2021. Ca urmare a relocării, mama a depus o cerere de emitere a unei decizii privind custodia și vizitarea copilului, pentru a înregistra hotărârea judecătorească din Monaco și pentru a o modifica în ceea ce privește contactul dintre tată și copil. Din cauza acuzațiilor reciproce lansate de părți și a elementului de extraneitate, în acest caz au fost implicate diverse autorități și instanțe. În prezent, procedurile din Anglia se află în stadii incipiente, dar instanța a desemnat un tutore. În acest moment, se așteaptă rezultatul investigațiilor autorităților locale, iar cererea de relocare înapoi în Monaco urmează să fie analizată de către tată. 
P v P - Am reprezentat un soț pârât într-o procedură referitoare la despăgubiri pecuniare din Marea Britanie. Părțile aveau diverse active în Marea Britanie și în România, care constau în principal într-un portofoliu de proprietăți, dar soția a semnalat problemele de conduită din cauza unei companii deținute de soț și asupra căreia pierduse controlul și a acuzațiilor sale de delapidare a activelor. Valoarea activelor, cu excepția companiei, era de aproximativ 3 milioane de lire sterline. 
K v K - Reprezentăm o soție poloneză în cadrul unei proceduri referitoare la despăgubiri pecuniare. Complexitatea cauzei provine în principal dintr-o dispută între părți cu privire la un teren din Polonia, a cărui valoare a fost inițial contestată, dar care a fost ulterior evaluată de un expert comun la aproximativ o jumătate de milion de lire sterline. Valoarea totală a activelor în acest caz este estimată la peste un milion de lire sterline. Terenul din Polonia face obiectul unui contract cu o terță parte și este închiriat ca fermă fotovoltaică. Divizarea terenului pentru a obține o împărțire egală a activelor este complexă din cauza contractului în vigoare și a planurilor de utilizare viitoare a terenului. Deși, în prezent, părțile așteaptă o audiere finală, reprezentanții legali ai ambelor părți depun eforturi pentru a soluționa litigiul apelând la o soluție alternativă.
R v O - Ne-am oferit serviciile pro bono și am colaborat cu o firmă de avocatură din Polonia pentru a ne asigura că o mamă din Costa Rica își recapătă dreptul de vizită pentru copilul ei. Singurul copil al mamei a fost răpit din Marea Britanie în 2014. Mama a avut câștig de cauză în cazul răpirii, iar tribunalele familiale din Marea Britanie au dispus înapoierea copilului. Hotărârile au fost recunoscute în Polonia, însă, din păcate, din cauza diverselor probleme legate de statutul de imigrant al mamei și a întârzierilor instanțelor din Polonia, hotărârile nu au fost executate. Mama se confrunta cu expulzarea din Marea Britanie și cu perspectiva de a nu-și mai vedea niciodată copilul.
Am corespondat cu diverse instanțe din Polonia care se ocupă de dosare de răpiri internaționale și am decis că trebuie depusă o cerere de contact, în loc de inițierea unor noi proceduri pentru executarea hotărârilor judecătorești emise anterior, deoarece mama nu și-a văzut copilul de aproximativ 7 ani. În același timp, am rezolvat problema șederii mamei în Marea Britanie, depunând o cerere de prelungire a șederii sale în afara normelor de imigrare, cerere care a fost și aprobată. În prezent, primim în mod regulat fotografii săptămânale de la mamă cu fiica ei, deoarece acestea se bucură de contact față în față. Am ajutat la obținerea unui ordin emis de instanțele poloneze care dispunea ca mama să-și vadă copilul în mod regulat în persoană, deși, atunci când ne-a contactat, aceasta se confrunta cu perspectiva de a nu-și mai vedea niciodată copilul și de a fi deportată în Costa Rica.

Premii si acreditari