Durata unui proces de divorț depinde de gradul de dificultate al acestuia, respectiv dacă este vorba despre un caz simplu sau despre unul complex.
Cazurile simple
Dacă dispuneți de certificatul de căsătorie în original și de adresa soțului/soției, atunci lucrurile ar trebui să decursă simplu din acest moment. Dacă soțul/soția răspunde prompt în momentul solicitării din partea instanței, atunci procesul de divorț durează, de regulă, între patru și șase luni*.
Cazurile complexe
Un divorț poate părea simplu la început, soțul/soția și-a comunicat acordul în această privință, dar, dacă soțul/soția se răzgândește, decide să nu transmită formularul de confirmare primit de la instanță, se sustrage înmânării documentelor emise de instanță și dorește fie să conteste petiția ori cheltuielile de divorț, aceasta înseamnă că termenul de patru până la șase luni se poate prelungi mult mai mult, putând depăși douăsprezece luni.
Factori care influențează durata unui divorț
Deținerea datelor de contact corecte ale soțului/soției
Dacă nu cunoașteți cu certitudine adresa soțului/soției, iar petiția este eliberată în speranța că va ajunge la destinatar, întârzierile vor fi inevitabile. Este recomandabil să intrați în posesia detaliilor exacte încă de la început, astfel încât avocatul dumneavoastră să îl/o poată contacta în scris și să poată transmite schița petiției. Dacă soțul/soția poate răspunde, confirmându-și consimțământul (dacă divorțul a avut la bază adulterul sau separarea timp de doi ani prin consimțământ), procesul este eficientizat și se economisește timp.
Acordul soțului/soției cu privire la divorț
Atunci soțul/soția primește documentele de divorț de la instanță, trebuie să semneze și să returneze formularul de consimțământ de primire. Dacă nu este de acord cu divorțul, poate contesta petiția și este necesar să își prezinte motivele în interval de 21 de zile. De regulă, atunci când una dintre părți contestă petiția, instanța programează o audiere la tribunal, pentru pronunțarea unei hotărâri, iar acest lucru poate prelungi procesul de divorț și poate genera cheltuieli suplimentare pentru asistența părților și reprezentanții legali ai acestora.
„Faptul” divorțului și existența temeiurilor pentru pronunțarea divorțului
Dacă nu puteți oferi satisfacție instanței privind pronunțarea divorțului din unul dintre următoarele motive, divorțul poate fi respins:
Adulter- pârâtul/pârâta a comis adulter, iar reclamantul/reclamanta consideră că este intolerabil să continue să mai locuiască împreună cu pârâtul/pârâta.
Comportament- pârâtul/pârâta a avut un astfel de comportament încât nu mai este de așteptat, în mod rezonabil, ca reclamantul/reclamanta să continue să locuiască împreună cu pârâtul/pârâta.
Abandon- pârâtul/pârâta a părăsit reclamantul/reclamanta pe o perioadă continuă de cel puțin doi ani imediat anterior prezentării petiției.
Separare timp de 2 ani și consimțământ- părțile au trăit separat pe o perioadă continuă de cel puțin doi ani imediat anterior prezentării petiției, iar pârâtul/pârâta confirmă acest lucru.
Separare timp de 5 ani- părțile au trăit separat pe o perioadă continuă de cel puțin cinci ani, imediat anterior petiționării.
Poate vă este cunoscut cazul recent Owens v Owens. În acest caz, soția a solicitat divorțul în luna mai 2015, invocând al doilea motiv dintre cele prezentate mai sus, respectiv „comportamentul” soțului. Ea a susținut că acesta a avut un comportament care o împiedica, în mod rezonabil, să mai continue să locuiască împreună cu acesta. Soțul a contestat petiția. Judecătorul a decis că aspectul comportamental invocat de către soție în petiția sa era unul exagerat și că nu fusese identificat niciun comportament care să o împiedice, în mod rezonabil, să mai locuiască împreună cu soțul. Petiția a fost respinsă, iar soția a contestat decizia.
Apelul la Curtea Supremă nu a invalidat hotărârea instanței inițiale. Rezultatul deciziei instanței a fost că soția trebuia să aștepte și să solicite divorțul din motivul separării pe perioada de 5 ani, fără consimțământul soțului; soția își putea prezenta petiția pe baza acestui fapt, cel mai devreme, în anul 2020.
Deoarece, pe durata divorțului poate fi necesar, de asemenea, să luați decizii privind finanțele cuplului, aranjamente cu privire la copii, instanța nu pronunță automat decizii cu privire la aceste aspecte, pe durata divorțului. Așadar, în funcție de circumstanțele individuale, poate fi recomandabilă amânarea solicitării ultimei faze, hotărârea de rămânere definitivă a divorțului, până când aceste aspecte au fost soluționate fie prin ordin consimțit între părți, fie prin eventual ordin al instanței. În funcție de cât de mult durează până când ajungeți la un acord cu soțul/soția pentru soluționarea problemei prin procedura în instanță, aceasta poate însemna că procedura de divorț se va prelungi.
Dacă nu se ia nicio decizie asupra aspectelor financiare, oricare dintre părți poate solicita instanței un ordin financiar în orice moment după decretarea caracterului absolut al decretului iar divorțul între părți a fost pronunțat.
Solicitări suplimentare
Dacă soțul/soția nu returnează confirmarea primirii către instanță, poate fi necesar să înaintați o altă solicitare instanței, pentru ca divorțul să fie acordat sau să luați măsuri alternative, precum cele de mai jos:
Prezentarea de către un executor judecătoresc
Prezentarea de către un agent de anchetă
Prezentarea în străinătate, prin departamentul Foreign Process Section
Solicitare privind conformarea prezentării, pentru a demonstra faptul că soțul/soția a primit documentele
Solicitare privind dispensarea de prezentare; această solicitare se realizează atunci când toate mijloacele de prezentare a documentelor soțului/soției au fost epuizate.
Așa cum se menționează mai sus, trebuie să aveți în vedere cât de rapid poate gestiona instanța cererea dumneavoastră. În unele cazuri, este mai indicat să apelați la un agent de anchetă mai degrabă decât la un executor judecătoresc, întrucât acesta are un grad de flexibilitate mult mai mare în ceea ce privește prezentarea la adresa soțului/soției.
Studiu de caz
Am acționat în numele soției, într-un caz de divorț în Marea Britanie.
Soții se căsătoriseră în Polonia, în 1989. La momentul divorțului aveau la activ 26 de ani de căsnicie și locuiau separat de cinci ani. Soția avea o relație nouă, locuia împreună cu partenerul și dorea să își refacă viața.
În timp ce soția își avea domiciliul stabil în Anglia și putea iniția procedura de divorț în Marea Britanie, soțul acesteia locuia în altă țară, Polonia, iar acest aspect a ridicat problema prezentării petiției de divorț în străinătate.
Deoarece pârâtul nu a returnat formularul de consimțământ de primire către instanță, am făcut aranjamente ca un agent internațional să livreze o copie a petiției de divorț la adresa de domiciliu a acestuia, în Polonia. Totuși, și această opțiune a prezentat unele dificultăți, pârâtul nerăspunzând la ușă, atunci când agentul internațional s-a prezentat la acesta. Agentului i s-a comunicat că pârâtul era plecat la lucru și că o rudă îl va informa despre încercarea de prezentare a documentelor.
După această încercare, am trimis o scrisoare recomandată pârâtului, la adresa din Polonia, cu confirmare de primire, scrisoarea fiind returnată la sediul biroului nostru.
Având în vedere aceste dificultăți, a fost înaintată instanței o cerere de renunțare la prezentarea petiției, deoarece toate posibilele opțiuni de înmânare către pârât fuseseră epuizate. Cu toate acestea, înainte ca instanța să îngăduie solicitarea, a dorit o confirmare că au fost încercate următoarele metode, de către clientă:
Contactarea pârâtului la numărul de telefon mobil sau adresa de email;
Căutarea pe paginile web ale mediilor de socializare, inclusiv Facebook, pentru a afla dacă prezentarea prin Facebook Messenger era o opțiune viabilă.
Am confirmat instanței că niciun număr de mobil sau adresă de email a pârâtului nu se afla în posesia clientei noastre. Am confirmat, de asemenea, faptul că se realizaseră căutări pe Linked In și Facebook, și că pârâtul părea să fie înregistrat pe platforma mediilor de socializare.
După aprobarea unei solicitări privind prezentarea petiției pe Facebook, instanța a confirmat că, odată realizată aceasta, se consideră că petiția a fost prezentată după 48 de ore de la transmitere.
Dispoziția anterioară a instanței a permis clientei să meargă mai departe în etapa intermediară a procedurii de divorț, respectiv decree nisi. Clienta a obținut hotărârea judecătorească de rămânere definitivă a divorțului în luna mai 2019.
Cadrul temporal tipic în cazul divorțului
Procesul de divorț este după cum urmează:
Elaborarea petiției și transmiterea către instanță
Eliberarea petiției de către instanță și transmiterea acesteia către soțul/soția dumneavoastră. Acesta/aceasta are la dispoziție 14 zile pentru a returna formularul de confirmare a primirii.
Odată primit formularul de confirmare, puteți solicita decree nisi
Apoi, puteți solicita hotărârea de rămânere definitivă a divorțului, faza finală, după o perioadă de șase săptămâni și o zi de la decree nisi.
Specialiștii noștri în cazuri de divorț vă pot asista
Apreciem că, atunci când nu apar complicații, procedura de divorț durează între patru și șase luni în Anglia și Țara Galilor, fără întârzieri din partea instanței. Cu toate acestea, atunci când pârâtul/pârâta locuiește în străinătate sau evită primirea documentelor ori și-a schimbat adresa, procesul poate dura mult mai mult. Totuși, ceea ce demonstrează studiul de caz de mai sus este că la IMD explorăm toate opțiunile posibile pentru a soluționa aceste complexe cazuri de divorț internațional și chiar dacă procesul de divorț internațional durează mai mult decât se estima, obținem soluționarea cu succes a acestuia; în acest caz, un divorț atunci când soțul/soția locuiește în altă țară.
Pentru mai multe informații, vă rugăm să o contactați pe Iwona Durlak, din echipa de dreptul familiei, la numărul 0330 159 6497 sau adresa de email i.durlak@imd.co.uk.
Acest articol este are doar un scop informativ general, și nu constituie consultanță juridică sau profesională. Rețineți că este posibil ca prevederile legii să se fi modificat, de la data publicării acestui articol.
F v F - Am reprezentat un soț german într-un caz complex centrat pe despăgubiri pecuniare. Acesta a decis să apeleze la IMD Solicitors după ce și-a pierdut încrederea în avocații săi anteriori și a pierdut speranța că va putea obține despăgubiri substanțiale în urma procedurii judiciare. Activele din acest dosar se aflau în Marea Britanie (inclusiv o companie cu o valoare de aproximativ 15 milioane de lire sterline), Gibraltar, Spania, Dubai și Polonia. Valoarea totală a activelor a fost de aproximativ 25 de milioane de lire sterline. Accesul soțului la bunurile matrimoniale a fost tăiat, acesta pierzând controlul asupra companiei înființate inițial de familia sa. Dosarul a presupus apelul la mai mulți experți din diverse domenii (evaluări de întreprinderi, rapoarte privind impozitul pe câștigurile de capital, probleme legate de executarea hotărârilor judecătorești în jurisdicții străine) și soluționarea diferitelor cereri, inclusiv a cererilor de înghețare a activelor, de oprire a dispunerii de active, de conexare a cauzelor și a problemelor de conduită. Cazul s-a încheiat cu o împărțire egală a bunurilor, iar rezultatul a depășit așteptările clientului
L v L - Serviciile noastre au fost contractate într-o cauză complexă, cu un element de extraneitate, referitoare la minori de către o mamă căreia i s-a cerut, în temeiul ordinelor emise de instanțe din Marea Britanie, să-și aducă copilul înapoi în Marea Britanie. Mama a călătorit cu copilul în Polonia și, în urma respingerii cererii de prelungire a șederii sale acolo în august 2017, a decis să nu se întoarcă în Marea Britanie, deoarece copilul a mărturisit că a suferit abuzuri sexuale din partea bunicului și a tatălui. În septembrie 2018, instanța poloneză a respins cererea de înapoiere a minorului formulată de tată în baza Convenției de la Haga, în temeiul articolului 13 litera (b), decizie pe care tatăl a atacat-o printr-un recurs. În martie 2019, tatăl a solicitat Înaltei Curți din Marea Britanie să emită o hotărâre pentru înapoierea minorului, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 11 alineatele (6)-(8) din Regulamentul Bruxelles IIA. Fără a lua în considerare cererea respinsă depusă de tată în temeiul Convenției de la Haga în Polonia, instanța din Marea Britanie a dispus înapoierea minorului. Articolul 11 nu permite instanței din țara din care se înapoiază minorul prea multă libertate de acțiune. Mama a apelat la IMD Solicitors pentru a depune o cerere de anulare a ordinelor instanței britanice de înapoiere a minorului. Datorită eforturilor noastre, cererea a fost aprobată. Din cunoștințele noastre, nu multe cereri de înapoiere a minorului au avut succes în Marea Britanie în temeiul articolului 11 și, în consecință, nu au fost depuse cereri de anulare a unor astfel de hotărâri (așa cum am făcut noi). În prezent, așteptăm decizia privind o altă cerere de transfer de competență către instanțele poloneze, unde locuiesc mama și copilul.
G v P - Reprezentăm o mamă de naționalitate spaniolă, ajutând-o cu depunerea unei cereri urgente pentru o Decizie privind custodia și vizitarea copilului și o Decizie specială, depuse pentru a solicita relocarea copilului în Spania, după înapoierea copilului în Marea Britanie, ca urmare a faptului că mama a pierdut procedura în baza Convenției de la Haga în Spania. Mama a solicitat emiterea unei decizii de relocare a copilului înapoi în Spania și a unei decizii provizorii privind custodia și vizitarea copilului pentru a asigura contactul cu copilul până la pronunțarea hotărârii definitive. Am argumentat cu succes că, indiferent de înapoierea copilului în Marea Britanie în temeiul Convenției de la Haga, mamei ar trebui să i se permită vizite nesupravegheate cu copilul peste noapte. Ne-am bucurat că am reușit să asigurăm contactul mamei cu copilul de Crăciun, iar mama a declarat că a fost cel mai frumos cadou de Crăciun pe care și l-ar fi putut dori. Cererea de relocare este încă pe rol.
S v V - În prezent, reprezentăm tatăl în cadrul unei proceduri privind custodia și vizitarea copilului inițiată de mamă în legătură cu modificarea unei hotărâri judecătorești emise în Marea Britanie și pronunțate în urma mai multor proceduri internaționale. Tatăl este un cetățean italian care a locuit în Franța în ultimii 20 de ani, iar mama este cetățean lituanian. Copilul are acum 11 ani, iar procedurile privind minorul au fost pe rol în diferite jurisdicții în cea mai mare parte a vieții acestuia. Procedura de divorț contestată, inclusiv procedura referitoare la custodia și vizitarea copilului, a avut loc la Monaco. Instanța și autoritățile franceze au fost, de asemenea, implicate și diverse proceduri au fost pe rol între părți începând cu 2013 în Franța și Monaco. Divorțul părților a fost pronunțat la Monaco. În decembrie 2020, mama a depus o cerere de relocare în Anglia cu copilul, relocarea având loc în iunie 2021. Ca urmare a relocării, mama a depus o cerere de emitere a unei decizii privind custodia și vizitarea copilului, pentru a înregistra hotărârea judecătorească din Monaco și pentru a o modifica în ceea ce privește contactul dintre tată și copil. Din cauza acuzațiilor reciproce lansate de părți și a elementului de extraneitate, în acest caz au fost implicate diverse autorități și instanțe. În prezent, procedurile din Anglia se află în stadii incipiente, dar instanța a desemnat un tutore. În acest moment, se așteaptă rezultatul investigațiilor autorităților locale, iar cererea de relocare înapoi în Monaco urmează să fie analizată de către tată.
P v P - Am reprezentat un soț pârât într-o procedură referitoare la despăgubiri pecuniare din Marea Britanie. Părțile aveau diverse active în Marea Britanie și în România, care constau în principal într-un portofoliu de proprietăți, dar soția a semnalat problemele de conduită din cauza unei companii deținute de soț și asupra căreia pierduse controlul și a acuzațiilor sale de delapidare a activelor. Valoarea activelor, cu excepția companiei, era de aproximativ 3 milioane de lire sterline.
K v K - Reprezentăm o soție poloneză în cadrul unei proceduri referitoare la despăgubiri pecuniare. Complexitatea cauzei provine în principal dintr-o dispută între părți cu privire la un teren din Polonia, a cărui valoare a fost inițial contestată, dar care a fost ulterior evaluată de un expert comun la aproximativ o jumătate de milion de lire sterline. Valoarea totală a activelor în acest caz este estimată la peste un milion de lire sterline. Terenul din Polonia face obiectul unui contract cu o terță parte și este închiriat ca fermă fotovoltaică. Divizarea terenului pentru a obține o împărțire egală a activelor este complexă din cauza contractului în vigoare și a planurilor de utilizare viitoare a terenului. Deși, în prezent, părțile așteaptă o audiere finală, reprezentanții legali ai ambelor părți depun eforturi pentru a soluționa litigiul apelând la o soluție alternativă.
R v O - Ne-am oferit serviciile pro bono și am colaborat cu o firmă de avocatură din Polonia pentru a ne asigura că o mamă din Costa Rica își recapătă dreptul de vizită pentru copilul ei. Singurul copil al mamei a fost răpit din Marea Britanie în 2014. Mama a avut câștig de cauză în cazul răpirii, iar tribunalele familiale din Marea Britanie au dispus înapoierea copilului. Hotărârile au fost recunoscute în Polonia, însă, din păcate, din cauza diverselor probleme legate de statutul de imigrant al mamei și a întârzierilor instanțelor din Polonia, hotărârile nu au fost executate. Mama se confrunta cu expulzarea din Marea Britanie și cu perspectiva de a nu-și mai vedea niciodată copilul. Am corespondat cu diverse instanțe din Polonia care se ocupă de dosare de răpiri internaționale și am decis că trebuie depusă o cerere de contact, în loc de inițierea unor noi proceduri pentru executarea hotărârilor judecătorești emise anterior, deoarece mama nu și-a văzut copilul de aproximativ 7 ani. În același timp, am rezolvat problema șederii mamei în Marea Britanie, depunând o cerere de prelungire a șederii sale în afara normelor de imigrare, cerere care a fost și aprobată. În prezent, primim în mod regulat fotografii săptămânale de la mamă cu fiica ei, deoarece acestea se bucură de contact față în față. Am ajutat la obținerea unui ordin emis de instanțele poloneze care dispunea ca mama să-și vadă copilul în mod regulat în persoană, deși, atunci când ne-a contactat, aceasta se confrunta cu perspectiva de a nu-și mai vedea niciodată copilul și de a fi deportată în Costa Rica.
ai o problemă juridică
pe care trebuie să o
rezolvi?
We use cookies to ensure that we give you the best experience on our website.
By clicking "Accept", you'll be letting us use cookies to improve your website experience.Accept
0330 159 6497
Luni - Vineri: 9am -5:30pm
Vorbește cu noi astăzi 
CONTACTATI-NE AZI